Barbatii cu Voce Aprinsa nu-si cunosc defel locul. Motiv pentru care adesea spun: In locul lui Piturca eu nu l-as forta pe Chivu. In locul Papei nu as adauga pacate noi; nu-mi ajunge de cati pacatosi sunt inconjurat? Iar in locul tau, domnisoara, nu as mai zambi tam nesam toata ziua buna ziua; risti sa-ti pierzi tot misterul.
Barbatii cu Voce Aprinsa aspira sa devina presedinti. Presedinti de tara, presedinti de club, presedintii comitetului de locatari, ai grupului de table, presedintii propriei familii si ai propriului automobil. Intr-o societate care apreciaza valorile la adevarata lor valoare e imposibil ca acest lucru sa nu se intample intr-o buna zi le spun ei dimineata colegilor de birou si sotiilor. Dar vezi tu, daca privesti cu atentie societatea romaneasca, vei observa ca nu e inca pregatita pentru mine. Mda, nici macar nu ma merita declama seara inainte de culcare.
Barbatii cu Voce Aprinsa te privesc cu condescendenta. Daca sunt mici de inaltime atunci se suie usor in varful picioarelor, isi maresc pupilele si isi tintuiesc privirea-n jos, spre tine. Dar nu, nu se intampla niciodata sa fie mici de inaltime. E doar o iluzie optica.
Cand un Barbat cu Voce Aprinsa iti vorbeste, o face de parca ti-ar da ponturi. Se mira putin la inceput ca nu ai la tine un carnetel de luat idei, apoi tuseste si isi drege tonul afectat. Ia aminte la mine, draga!
Autoce? Un Barbat cu Voce Aprinsa nu practica niciodata autoironia. Si de ce as face-o, duduita, credeti ca as avea vreun motiv? ha ha
Singurul lucru pe care un Barbat cu Voce Aprinsa admite ca nu-l stie este acela ca tot ceea ce stie e ca nu stie nimic. O maxima filosofica la care a strambat din nas. Si ma rog, ce rost are sa subliniezi cu markerul filosoficale pe care nu le poti tranti in conversatii pentru a impresiona?
Toti Barbatii cu Voce Aprinsa asteapta cu nerabdare sa imbatraneasca pentru ca lumea sa li se adreseze in sfarsit cu Maestre!! Magistere!! Mister!!
Dupa un Barbat cu Voce Aprinsa nu-ti revii nici cu un Bach si-un ceai de tei.
Mica enciclopedie ilustrata de barbati cu Vocea Aprinsa la diferite grade: Corneliu Vadim Tudor, Catalin Avramescu, Dan Puric, Florin Chilian, Cornel Dinu, Horia Ivanovici ... Barbatii cu Voce Aprinsa sunt din ce in ce mai multi si fac din ce in ce mai multa galagie.
a inviscriptiona = actiunea de a scrie ceva la computer pt a observa mai incolo ca nu era pozitionat cursorul in chenar si prin urmare pe ecran nu a aparut nimic din ce ai batut la tastatura. si doar te-ai straduit...
dezteptare = perioada de timp pe care o petreci dezbracat in dus in asteptarea apei calde. dardaind.
dubling= o totala nesincronizare, 2 multimi de iubiri care nu se suprapun nicicand, o tanjire si un neinteres. ce sa mai... un dribling reciproc. ca in filmele lui wong kar wai!! :)
mama: pur si simplu.. nu inteleg istoria ta cu Q... de ce nu vrei sa ai o relatie cu el, doar te place atata eu: mama, dar eu pt el nu am fluturasi... mama: dar nu i-ai spus chiar tu ca il placi? eu: acum un an si ceva, cand el era cu E!! insa el imi facuse curte in urma cu inca un an cand deja aveam o pasiune cu Z insa chiar cu o seara inainte de ma indragosti la prima vedere nebuneste de Z i-am dat de inteles lui Q ca il vreau si el nimic desi in urma cu 2 ani imi spusese ah imi spusese ca ma va iubi mereu dar eu uite ca nu-l iubeam. mama: zau daca inteleg ceva din tot ce indrugi acolo. eu: ei... i-un dubling total... la asta ma refeream. [atentie! acesta nu-i un dialog real :)]
a mimimica = pasi simetrici si sovaielnici pe care ii fac 2 persoane aflate fata in fata pt a-si da una alteia prioritate
a incrunca= a-ti sterge rimelul din greseala cu sampon in loc de demachiant.
incruncare= perioada de timp petrecuta frecandu-ti ochii strasnic inchisi pt a diminua senzatia de usturime dupa ce ti-ai sters rimelul cu sampon
zdrambet = un zambet cu bucati de mancare prinse intre dinti
doisase = un "te iubesc" codat cand iti e prea rusine sa-l recunosti nedescifrat. astfel ca-l strecori in conversatie asa... aparent intamplator maiculitza ce buna e friptura asta, 2 6, nu crezi!?
cand vorbeste, stie intotdeauna ce spune!" mi-a spus mama inca de cand eram mica. "Si ai grija sa aiba ochii semiinchisi, neaparat!" mi-a mai zis o colega. Iar intr-o zi norocoasa l-am aflat.
E un barbat strasnic, genul de barbat care poarta cu eleganta tricoul mulat - ce piesa vestimentara dificila! Si are niste vorbe la el, mama mama... niste vorbe care plutesc printre lumanari si figuri mitice si elefanti negri din lemn de parca fiecare propozitie a lui ar fi o adevarata expeditie. E-o aventura sa-l asculti din care nu stii dc vei mai iesi cu inima intreaga. Sunt o biata fata emotionata, fata in fata cu BARBATUL DE LA TV.
Mi-a atins o coarda sensibila. Imi plac barbatii cu maniere, care au intotdeauna decenta sa intrebe o femeie "si pe unde vreti sa va intru, doamna?" Sau care te refuza delicat "stiti ce se-ntampla, eu nu pot sa va intru atat de adanc in destin, pt ca risc sa ma amendeze cei de la CNA"
Vocea vibreaza, concentrarea nu se mimeaza, camera danseaza invaluitor. Pentru toate acestea si pentru alte cateva motive pe care o fata nu le poate scrie uite-asa intr-un post pe blog, Doru Parv este pe locul 2 in topul prezentatorilor TV preferati.
P.S. nu trebuie sa avem aceleasi gusturi. Nu oblig pe nimeni sa se dea in vant dupa barbatii sarmanti, stilati, elevati.
Vremea abundentei a trecut, doamnelor. N-au mai ramas decat grijile si praful si scamele. Ce trebuie sa stiti e ca:
Problemele vestimentare se rezolva nu cumparand haine noi, ci combinand altfel hainele pe care le aveti deja. Moda trebuie sa fie o batalie impotriva dorintei de a cumpara purtata prin mijloacele imaginatiei.
- Darr Luud, mie nu-mi convine ce spui! Si as vrea sa discut nitel si cu Bertie Russell despre asta. Vezi tu, alegerile ma ametesc mereu, mai ales cand nu prea mai am din ce sa aleg. Intelegi, nu? Deci hai s-o rezolvam intr-un fel. Sau sa-ncercam macar. Aaa-hai...???? Uite, tocmai ce-am vazut o superpereche de pantofi, cred ca ti-ar placea la nebunie cum imi sta cu ei. Hai! Si sterge primul paragraf
UN TOP 5 5. Tacerile filmelor politiste: cand se deschide un seif, cand cineva e urmarit, cand 2 oameni se ascund intr-o debara, asa ca Audrey Hepburn si Peter O'Toole in How to Steel a Million. Sunt taceri imbrobonate de sudoare, cu spectatori tinandu-se strans de mana.
4. Taceri urbane care separa 2 conversatii inutile. Fixate strasnic intre un plictis si-o alta galagie.
Despre dragostea mareata, cea care transcede limitele egoismului si ale perisabilului. Cea care se pune in slujba umanitatii. Chiar si dupa ce iubirea noastra va muri, numele noastre vor fi tot impreuna, pe aceeasi coperta.
DIDINAH - 55 ani, urgent, căsătorie cu filosof, din străinătate 55 ani, să scriem omenirii cartea sf Viitorul
Si despre dragostea care se revarsa, cand iti pui intreaga fiinta la dispozitia persoanei care-ti face inimioara sa bata bum bum cu tarie.
BARBAT 29 DE ANI.OFER FEMEILOR CONTRA COST,PAZA,SEX.SI POT FII SI SOFER PARTICULAR.
Dragostea celor care nu fac compromisuri a celor care ar astepta ani si ani aparitia acelei persoane care sa fie fix pe placul lor
Dacă eşti Tutu Ramona din Drăgăşani Vâlcea, eşti chinetoterapeut şi eşti singură trimite-mi sms sau beep.
Dragostea curata. Nascuta din sentimente adanci.
Tanar intelectual, 28 ani, nefumator, stare materiala si profesionala buna, doresc cunostinta cu tanara intelectuala manierata, ambitioasa, nefumatoare, 21 - 35 ani, cu bune cunostinte de informatica si limbi straine in vederea casatoriei, intemeierii unei familii trainice. Femeile usoare rog sa nu ma contacteze !
MATUR, solid, calm numai pentru matură, sâni imenşi, max 50
Si dragostea jucausa. Ce crezi ca ascund aici in causul palmei mele? Sa fie sufletul meu? Sa fie alunele mele??
AM tras la sorţii si sorţii au căzut pe tine, tânăr 24 aştept sms veveriţelor
Si cand terminam cu toate astea, cand luam o pauza putem sa tot scriem despre dragoste. Sa ne luam peste picior, sa facem misto de altii si apoi sa o luam de la capat.
Sa fi citit retete, prospecte si tratate de medicina. Sa puna la dosar articolele decupate din Formula AS, sa nu mototoleasca niciodata prospectele medicamentelor, sa sublinieze cu markerul contraindicatiile, sa-mi poata calcula intr-o clipita probabilitatea de a raci daca adorm fara sa-mi pun cipilica si sosonii. E musai sa fie cult caci vreau sa ma folosesc de asta.
Intelege, nu sunt absurda. Pentru ca relatia noastra sa mearga trebuie sa avem preocupari comune: sanatatea mea, continuu contrariata. [ asta e luata de la Cosasu, preferatul meu, ca sa-ti arat ca si eu sunt culta]
Barbatului ideal trebuie sa ii placa nu mintea, ci sufletul meu, sufletul acesta cu ale lui batai neregulate. Aritmiile ma pandesc la tot pasul: cand astept autobuzul, cand ma uit la filme, cand trebuie sa ma apuc de lucru. Asa ca ma astept ca el sa fie cavalerul valvei mele. Sa o faca sa se deschida in preajma lui exact ca in cartea aia a lui Kennedy O'Toole, exact ca in schemele din Emmanuelle.
Si as vrea sa fie intelegator, n-am chef de crize de gelozie de genul "hei, ce cauta doctorul asta la tine noaptea?"
Caci stii... intr-o noapte am chemat salvarea degeaba.Aveam palpitatii si m-am speriat asa ca am sunat la salvare sa vina repede un doctor. Cand am pus receptorul jos m-am linistit, iar doctorul care a venit a crezut ca vreau sa ii fac vreo farsa. Sau sa il atat, bifandu-mi fanteziile erotice.
Stii... la concertul Massive Attack mi s-a facut frica de basi.
Stii... eu am un geamantan plin de medicamente. Impotriva raului de avion. Pentru digestie, ochi obositi, dureri menstruale. Pentru usurarea simptomelor menopauzei. Pentru prostata!Nu se stie niciodata.
Dar sa nu crezi ca sunt h*ipohondra, nu sunt.
Eu sunt o hiperhondra: limitele ingrijorarilor mele sunt chiar limitele logicii mele. Cum ar fi spus si Wittgenstein (cea de-a 4 referinta! sper ca nu te simti complexat. Pot fi cu usurinta prostuta, ba chiar imi place) daca ar fi fost un sanatos sperios.
Iar uneori imi place sa ma gandesc la mine asa... ca la un discipol ratacitor al doctorilor ce persevereaza in logica lor gresita. DA, chiar asa! Concluzia lor este cea care nu decurge din argumentele mele.
Barbatule ideal, acest post iti este dedicat tie. Inexistentule! ;)
Duduie intruna cu bormasina, cu tot felul de ciocane si unelte pe care nici nu stiu sa le numesc, duduie si duminica si in zilele lucratoare drrrum drum drum asa face tot testosteronul din el pe care vreau, nu vreau, sunt nevoita sa-l inghit si care mi-a ajuns pana hat in adancul urechilor. Pai se poate asa ceva, eu sunt o fata cuminte care vrea sa duca o viata cuminte la adapost de astfel de zgomote menite parca sa instige tot estrogenul din mine la revolta. Dar credeti ca se poate duce o viata linistita cu un astfel de vecin? Ntz ... la etajul de sus e mereu galagie, iar linistea e un semn rau. E semn ca vecinul e pe cale sa iti sune la usa.
- Aveti cumva ceva ce are nevoie sa fie reparat? - Aah, nu... nimic. - Daca aveti, sa-mi spuneti. Un phoen, un aparat de fitness, un cuptor cu microunde... Orice, chiar si masina! -Dar nu am masina. -Pai nu-i nimic, va cumpar eu! O sa vedeti ca imediat o s-o stricati si-apoi o reparam.
Barbatul cu evident prea mult testosteron pleaca si se intoarce la bormasina lui, la ciocanul si la celelalte instrumente pe care nici nu stiu sa le numesc, pleaca imprastiind pe tot palierul, la toate etajele, in tot blocul o simfonie de hormoni ce ar putea sa strice orice fata cu morala si bun simt.
-Aveti cumva ce trebuie reparat?
Dar credeti ca se mai poate repara ceva? Ntzz... Doar acesta-i paradoxul barbatului cu trusa de unelte mereu la el - strica mai multe decat repara.Apai, si ce anume ar mai fi de reparat?
face ca lucrurile sa se miste intr-o mare repezeala Cearcanele pana in pometi ibricul de pe aragaz pe masa si apoi in chiuveta adidasii unul dupa altul de-a lungul strazilor pijamalele de pe podea in jurul corpului si retur Caci la ce folos sa porti pijama daca nu poti sa dormi Doar asa ca sa-ti faci in ciuda
Cand sunt foarte obosita sunt intr-o continua agitatie Nu ma pot opri din gandit din plimbat din mancat din scris numapotopripursisimplu ce sa fac Asa ca fac totul foarte repede fara sa pun punct caci somnul tocmai asta e un punct o pauza de care depinde coerenta Trag aer adanc in piept si o iau de la capat aproape cu disperare ma agat de lucruri de senzatii de propozitii le lungesc si ele cresc laolalta cu oboseala mea cu ameteala mea cu incapacitatea mea de a mai discerne intre un lucru sau altul intre o senzatie sau alta intre o propozitie sau alta Unde se termina somnolenta si incepe somnul incerc eu sa descopar in perioadele de insomnie.
Nopti albe aidoma unor pagini pe care te chinui sa le scrii Orele trec si ele raman tot albe
Cand sunt foarte obosita ma izolez de oameni pentru a nu-i repezi sau mustrului degeaba Ma enerveaza din oricare cutare motiv Sunt imposibila 3 + 3 = 7 Asa sunt si asa ma port cu ceilalti si ei nu-nteleg de ce si ridica din umeri intreband contrariati aproape dintr-o suflare 3+3=7???? Asa ca stau la adapost ca si cand as sta in ultima banca la scoala cu capul plecat pentru ca profesoara sa nu vada ca nu stiu sa adun 3 si cu 3 egal cat domnisoara
Vezi tu, prosoapele mele sunt de fapt... Musafirul vadit scarbit ridica cu doua degete prosoapele care atarna in baie si le studiaza mirat, fara a-mi asculta explicatia.
Dezordinea din baia mea creste gigantica si imperfecta, lovind drept in fata musafirii care cuteaza sa intre. La inceput buimaci, apoi scarbiti, gesticuleaza disperat pentru a se dezmetici si pentru a imblanzi incaperea. Dar ce se petrece aici, ce e cu toata dezordinea asta? Ei nu inteleg nimic. Sunt doar niste musafiri care imi trateaza casa asa cum isi trateaza propriile lor case. Cu maxima politete si plictis, cele doua fatete rancede ale rutinei domestice. Pe cand eu ...
Eu imi cultiv baia ca pe o plantatie tropicala.
Niciunul din prosoapele astea patate cu urme de rimel nu e murdar. Atingandu-mi fata cu ele dupa ce ma demachiez le preschimb in negativul fotografiei unui panda si-apoi le colectionez. Aruncate pe jos sau asezate pe raft prosoapele mele stau ca niste ilustrate in cutia postala. Oriunde privesti gasesti cate-o vedere din expeditii fara nume facute in Tibet.
Baia mea din Colentina nu e murdara, e plina toata de Tibet.
ca sa faci o trecere de pietoni nu ai nevoie decat de un adidas negru ramas fara pereche si de niste sireturi albe. Gata, acum se poate traversa oricand, doar intinzi piciorul.
Cand te trezesti de buna voie la 5 e pacat sa nu profiti de asta. Uite, o zi intreaga ti se intinde in fata ca un fular prea lung. La ora 5 cand mai, dar toata lumea doarme in casa asta! poti sa faci orice. Poti sa te strecori usurel printre electronicele adormite, sa pasesti cu lentoare fara a face parchetul sa scrasneasca, sa te apleci pt a-ti lega sireturile la adidasi si apoi sa iesi. Inchizand usa foarte incet.
Inspre statia de autobuz te duci ca inspre o gara. Pregatit de calatorie, expresiv de voios, cu un teanc de ziare sub brat si o cutie de cola in mana. Incerci totusi sa iti controlezi veselia pentru a nu-i jigni pe cei cu care calatoresti. Si ziceti ca mergeti departe? Deschizi larg ferestrele autobuzului si tragi aer racoros in piept. Cobori si o pornesti aiurea.
La 9 esti deja in parc citind o carte si luand pentru a doua oara micul dejun.
Peste putin timp cartea devine o supapa pentru ganduri ce te fac sa zambesti. Personajele din amintirile tale zambesc si ele in timp ce le povestesti ceva. O intreaga familie iti face cu mana. Iti duci mana streasina la ochi sa ii vezi mai bine, dar in imaginatie legile opticii functioneaza altcumva, facandu-i din ce in ce mai tulburi blurrrr pana nu se mai vad deloc.
La sa tot fie ceasul vreo 11 te uiti la copii jucandu-se si iti amintesti cum alergai dupa minge in jurul blocului toata ziua buna ziua pana se lasa de seara. Astepti sa vina o zi in care sa joci din nou fotbal, de data asta cu copiii tai. Pana atunci se impune o pauza.
La ora pranzului dupa ce ai inhalat briza brutariilor cu paine calda te poti intoarce linistit acasa pentru a dormi ore bune, pana se lasa inserarea si repede apoi si noaptea. Iar la ce foloseste noaptea - asta e cu totul alta poveste.
Diminetile sunt perfecte pentru acele plecari care te aduc zilnic acasa.
1. Cand o sa fiu mare vreau sa devin instructor auto. Eu acum nu stiu sa conduc si mi-e si frica de masini. Dar nu-i problema, doar acum sunt mica. Iar atata timp cat nu stiu sa conduc tot micuta o sa fiu. O fetiscana. De aia nici nu ma grabesc sa fac scoala de soferi. E bine sa gandesti in perspectiva, sa iti faci planuri de durata. Sa nu te grabesti! Mai e timp, ai toata viata inainte! imi spun in fiecare dimineata.
Candva o sa invat sa conduc. Iar dupa inca un alt candva o sa conduc atat de bine incat ma voi face instructor auto. Da, fara nici cea mai mica indoiala! Dar pana atunci o iau incet incetisor.
2. Iar daca (si asta-i doar o presupunere) nu o sa iasa nimic din toata treaba asta atunci ma gandesc serios sa devin un fel de inventator lingvist in domeniul modei. Asta chiar e o ocupatie fascinanta. Sa desavarsesti un produs cosmetic alegandu-i un nume. Sa gasesti chiar acel nume care completeaza un fard de pleoape sau o oja. Imaginati-va doar touch of chocolate,wild whisper, strawberry sins.
Si nimeni nu ar putea spune ca ma ocup cu ceva superficial. Eu creez franturi de literatura aplicata picturilor, domnilor! Ce vedeti dumneavoastra sunt mici haiku-uri, domnilor! Mai mult respect va rog, domnilor! Pai daca-i asa, atunci n-aveti decat sa va luati si de Proust, de Yukio Mishima si de Nabokov.
Apropo Lolita, light of my fire, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta. Asta e o descriere fenomenala.
3. Ma mai gandesc, ma mai gandesc ... Nu ma grabiti, mai e timp.
am acasa un barbat cat se poate de rau si e si mai si cand mergem la restaurant. Spaghetele, vinul, sosul de ardei iute - mi le imaginez pe toate trantite peste fata lui, patandu-i camasa. Asta o sa-l invete minte, nu crezi? Ma uit la el: mananca si tace. Infuleca imbucatura dupa imbucatura si ma doare ca atunci cand imi da palme peste coapse. As prefera sa imi dea palme peste coapse iar apoi sa stam intinsi unul langa altul vorbind despre sentimente si planuri de viitor. Dar nu... el isi sufleca manecile si soarbe din ochi farfuria, mananca pana nu mai ramane nimic si apoi exclama satisfacut AHH!!
Draga tusica Cosmo, barbatul meu mananca si tace. Acesta e adevarul oribil.
A: "Dresorii de animale se vad si ei nevoiti sa gaseasca anumite metode pentru ca elevii lor sa reduca viteza cu care mananca. In momentul in care ii soseste mancarea sau ii pui in farfurie, cauta sa conversezi. Pune-i intrebari care necesita raspunsuri lungi, nu din cele la care ar putea raspunde cu da sau nu, caz in care i-ar fi comod sa dea din cap." (Cosmopolitan, aprilie 2008, articolul 6 metode de dresaj al barbatilor, sectiunea Pune-l cu botul pe labe, p. 94)
In seara aceasta si numai in seara aceasta se va pune pe tapet cazul senzational al lui Constantin Brancusi. Dupa ce presa a vuit toata saptamana si a lansat tot soiul de speculatii pe marginea retrogradarii lui Brancusi din topul Saatchi avem acum probe care aduc o lumina noua asupra cazului.
Zilele trecute reporterii revistei C1A0 l-au surprins pe Brancusi intr-o cafenea alaturi de Van Gogh in timp ce incerca "negocierea unei tranzactii". 100 euro votul, 5 voturi la pret de 3 a fost auzit spunand de o chelnerita ce tocmai le aducea cafeaua. Stiti, domnul care statea cu el la masa era cam surd si se tot apleca inspre el sa ii strige a mai spus fatuca.
Invitat la OTV Constantin Brancusi declara Am invatat de la cel mai bun si isi indreapta aratatorul inspre posterul unui impresar de fotbal. Ahh ca nu-i vorba de specula cu bilete la cinema, asta e problema? Dar mai conteaza, doar miza e tot arta a continuat acesta rafuiala cu reporterul. SMS-uri:
Dar domnule, va credeam un om de cultura. Ce v-a venit sa va golaniti in halul asta? Ce v-a venit domnule sa va murdariti mainile cu care sculptati cu noroiul fotbalului? Dezgustat, Dorin din Dorohoi.
Vedeti unde se ajunge? Ce pretentii sa avem de la artistii nostri cand acestia mor de foame si de frig? Aveti idee care este salariul unui artist? Si v-am avertizat doar ca aici se va ajunge! Elena N profesoara, artista si academiciana
Tot ce vreau sa spun e ca nu-i corect fata de noi oamenii cinstiti astia care l-am votat sa profite de bunavointa noastra si nici macar sa nu ne multumeasca public darmite sa ne dea si noua acolo un procent e ca si cand ne-ar terfeli mandria de ROMAN e ca si cand ar batjocori insasi romanitatea 5 % macar zic si io. Anonim 009537568
Remarca domnului Dorin imi pare a sugera existenta unei dihotomii intre fotbal si cultura. Afirmatie cu care nu sunt deloc de acord. "Fotbalul este un act de cultura in aceeasi masura ca si un spectacol de opera", domnule Dorin. Plus ca acesta "genereaza o cantitate de energie intelectuala impresionanta" dupa cum am scris chiar azi intr-un articol din The Guardian. Germaine Greer.
Simon Roberts on Motherland: Ballroom dancers, Nikita and Rufina. Omsk. Western Siberia, May 2005
Camping with Sasha and Paval. Kamchatka Peninsula. Far East Russia, October 2004
Pentru mine excelentul lor produs de export sunt povestile. Du-te acolo nu stiu unde, adu-mi aia nu stiu ce. Superivan si fete care arunca in urma lor cu piepteni pentru a crea paduri. Ce sanatos trebuie sa fie aerul acela de paduri abia ridicate. Si mai erau niste casute excentric traditionale, construite intr-un picior. Ma intrebam oare cum functioneaza astfel de casute, mi-ar placea sa locuiesc intr-una, dar nu exista pericolul ca un stranut taifun sa o darame? inca nu m-am hotarat ce sa aleg, o sa ma mai gandesc. Pagini lucioase si ilustrate cu mult rosu. Mi se parea ca rusii nu pot trai decat in rosu si cum le schimbi culoarea, cum se impiedica si nu le mai ies farmecele. Iar fetele purtau basma si erau frumoase, frumoase tare, durdulii si cu obraji rumeni. Iar de prea multa frumusete starneau manii locale a unei-alta vrajitoare. Cum recunosti o vrajitoare? Dupa imbracaminte, dupa vorba, e prea slaba si uscata? Vrajitoarele au viata de familie? Ce parere au despre rosu? Se scrie prea putin despre ele si despre ce naiba au facut din Rusia asta din povesti.
1. Plimbandu-ma pe stradute trec pe langa casa lui Cioran: mare, galbena si cu miros de pustietate. Imi pare diferita de celelate case din jurul ei, cumva nelalocul ei, stinghera in asteptarea intunericului pentru a domoli culorile si viata din jur.
2. O las in urma. Strada coboara in panta, imprejmuind o casa romb, imbujorata si discreta, mereu atenta la bataile inimii drumetilor. Trecand pe langa ea pasii mei se simt brusc in siguranta.
3. Et voila, la place pour être heureux.
Oare Cioran ar mai fi avut nelinisti si angoase daca la cativa pasi de casa lui ar fi existat un magazin cu violoncele, laute, viole si chitari care sa ii ofere sprijin? Eu, cum as fi simtit cum tristetea se aseaza greoaie pe fundul sufletului lasand starea de bine sa se scurga in afara as fi dat fuga la magazin (in capot, framantandu-mi degetele zgribulita fiind de frig, cu sacose cu fructe atarnand de maini, in echipamentul Stelei, in sarong si cu un turban pe cap) si as fi stat in fata lui minute-n sir privind, absorbita de the shape of sounds to come.
Volodya's apartment, Simferpol
Ice Fishing, Vologda
Ballroom dancers, Nikita and Rufina. Omsk. Western Siberia, May 2005
