1. Plimbandu-ma pe stradute trec pe langa casa lui Cioran: mare, galbena si cu miros de pustietate. Imi pare diferita de celelate case din jurul ei, cumva nelalocul ei, stinghera in asteptarea intunericului pentru a domoli culorile si viata din jur.
2. O las in urma. Strada coboara in panta, imprejmuind o casa romb, imbujorata si discreta, mereu atenta la bataile inimii drumetilor. Trecand pe langa ea pasii mei se simt brusc in siguranta.
3. Et voila, la place pour être heureux.
Oare Cioran ar mai fi avut nelinisti si angoase daca la cativa pasi de casa lui ar fi existat un magazin cu violoncele, laute, viole si chitari care sa ii ofere sprijin? Eu, cum as fi simtit cum tristetea se aseaza greoaie pe fundul sufletului lasand starea de bine sa se scurga in afara as fi dat fuga la magazin (in capot, framantandu-mi degetele zgribulita fiind de frig, cu sacose cu fructe atarnand de maini, in echipamentul Stelei, in sarong si cu un turban pe cap) si as fi stat in fata lui minute-n sir privind, absorbita de the shape of sounds to come.
Labels: ghid de utilizare, sibiu |
nu functioneaza. La mine merge cu xanax si alprazolam...