Saturday, June 02, 2007 |
O zi, cea de luni |
Stau pe una din terasele din Piata Mica asteptand mancarea. Sunt ca o turista: am un aparat de fotografiat langa mine, privesc atent tot ce se intampla, zambesc mult si ma misc alene. Soare si adieri de vant. Imi trec mana in par ciufulindu-l si imi indrept din nou atentia catre tot din jurul meu. Pe mine nici nu ma simt. Cineva care sunt eu sta si priveste: agitatia din Piata, culorile zidurilor, rotirea rotilor unei biciclete, conturul paharului cu Sprite apoi bulele de acid cautandu-si drum inspre limanul paharului. Imi ridic privirea de la pahar si vad ca si eu sunt la randul meu privita, studiata atent si respirata de casele din jurul meu.
Trag aer in piept si respir adanc peisajul, expir sudoare si nervi de Bucuresti, inspir in loc serenitate, expir complexe mici si trag pe nas ingenuitate si tot asa pana scap si de nemultumiri, si de rutina, si de plictiseli si searbad si fac loc pentru multa candoare si generozitate. Devin atenta la simturi, caut si adulmec.
Labels: sibiu, teatru |
posted by Diana Adela Martin @ 12:30 AM |
|
3 Comments: |
-
Ce dor îmi e şi mie de Sibiu...
-
L-ai sters deja ? ok Sa stii ca vorbeam serios
-
|
|
<< Home |
|
|
|
Ce dor îmi e şi mie de Sibiu...