| Friday, June 08, 2007 |
| Othello?! |
E un spectacol important pentru mine.
L-am vazut acum cativa ani la teatrul Ion Creanga si m-a absorbit. Fusese prima data cand vazusem un spectacol intr-atat de plin de sentimente: candoare, pasiune, indoiala, furie, neputinta si in plus fata de acestea imagini. Fiecare secventa mi se parea a avea frumusetea perfecta.
Cand s-a sfarsit eram buimaca. Inchideam ochii si aveam cuibarite in interiorul pleoapelor imagini din spectacol. Nu crezusem ca acolo poate sa incapa o lume. Simtisem gustul frumusetii. Am inghitit in sec si am inceput sa caut. Atunci am capatat nevoia de teatru.
Am asteptat spectacolul cu emotie si nerabdare, urma sa il revad la FITS. Imi era putin teama ca nu cumva sa imi para precum locurile dragi ale copilariei sau precum barbatii pe care obisnuiam sa-i plac: disproportionate fata de reprezentarea pe care mi-o cultivasem, brusc prea mici pentru sentimentele mari pe care le atribuiam. Nostalgia e un sentiment care lasa rest. O neadecvare a lucrurilor amintite la sentimentele prezente. Uite de-asta imi e mie teama de reintalnirea cu un Othello !? .
*
All safe now, nici vorba de oare ce-o fi fost in mintea mea de te-am placut vreodata?! : noul Othello!? e altceva. Mai multa forta, agitatie si osteneala. Mai putina emotie si poezie. Mi-a lipsit linistea de inceput, dozarea furiei si senzatia de pustietate de dupa dezastrul din a doua parte. Mi-a placut mai putin decat prima montare, dar si asa tot il consider unul din cele mai bune spectacole pe care le-am vazut in Ro in ultimii 5 ani.
Tot Andriy Zholdak : Viata cu un idiot. Mai multe cuvinte, mai multe unghiuri. Un spectacol de forta, visceral, care te epuizeaza si intelectual si vizual. Patru tineri actori senzationali: Catalin Patru Florin Cosulet Cristina Flutur si Ema Vetean pe care i-am descoperit acum, alaturi de doi dintre preferatii mei Pali Vecsei si Cristian Stanca LE: am visat secventa cu zapada. Curgea, curgea, iar oamenii alunecau... Labels: andriy zholdak, sibiu, teatru |
posted by Diana Adela Martin @ 11:59 PM   |
|
|
|
| Sunday, June 03, 2007 |
| Cum sa scapi de depresie in 2 pasi simpli |
| 1. Plimbandu-ma pe stradute trec pe langa casa lui Cioran: mare, galbena si cu miros de pustietate. Imi pare diferita de celelate case din jurul ei, cumva nelalocul ei, stinghera in asteptarea intunericului pentru a domoli culorile si viata din jur.
2. O las in urma. Strada coboara in panta, imprejmuind o casa romb, imbujorata si discreta, mereu atenta la bataile inimii drumetilor. Trecand pe langa ea pasii mei se simt brusc in siguranta.
3. Et voila, la place pour être heureux.
Oare Cioran ar mai fi avut nelinisti si angoase daca la cativa pasi de casa lui ar fi existat un magazin cu violoncele, laute, viole si chitari care sa ii ofere sprijin? Eu, cum as fi simtit cum tristetea se aseaza greoaie pe fundul sufletului lasand starea de bine sa se scurga in afara as fi dat fuga la magazin (in capot, framantandu-mi degetele zgribulita fiind de frig, cu sacose cu fructe atarnand de maini, in echipamentul Stelei, in sarong si cu un turban pe cap) si as fi stat in fata lui minute-n sir privind, absorbita de the shape of sounds to come.
Labels: ghid de utilizare, sibiu |
| posted by Diana Adela Martin @ 10:57 PM |
|
|
|
|
| Suddenly Ionesco |
Se intampla uneori sa clipesti si deodata, cand deschizi ochii, sa ai in fata ta un decor necunoscut. Chelnerii, plimbaretii, gura casca, mancaciosii, fetele care sorb din pai intorc capul si se uita, surprinsi, cum piesele de mobilier din barul de pe bd Balcescu pun la cale un spectacol de teatru.
[ Multe scaune, la sfarsitul programului de lucru, surprinse in drumul spre repetitii ;) ]Labels: sibiu, teatru |
| posted by Diana Adela Martin @ 9:33 PM |
|
|
|
| Saturday, June 02, 2007 |
| O zi, cea de luni |
Stau pe una din terasele din Piata Mica asteptand mancarea. Sunt ca o turista: am un aparat de fotografiat langa mine, privesc atent tot ce se intampla, zambesc mult si ma misc alene. Soare si adieri de vant. Imi trec mana in par ciufulindu-l si imi indrept din nou atentia catre tot din jurul meu. Pe mine nici nu ma simt. Cineva care sunt eu sta si priveste: agitatia din Piata, culorile zidurilor, rotirea rotilor unei biciclete, conturul paharului cu Sprite apoi bulele de acid cautandu-si drum inspre limanul paharului. Imi ridic privirea de la pahar si vad ca si eu sunt la randul meu privita, studiata atent si respirata de casele din jurul meu.
Trag aer in piept si respir adanc peisajul, expir sudoare si nervi de Bucuresti, inspir in loc serenitate, expir complexe mici si trag pe nas ingenuitate si tot asa pana scap si de nemultumiri, si de rutina, si de plictiseli si searbad si fac loc pentru multa candoare si generozitate. Devin atenta la simturi, caut si adulmec.
 Labels: sibiu, teatru |
| posted by Diana Adela Martin @ 12:30 AM |
|
|
|
|
|
