E un spectacol important pentru mine.
L-am vazut acum cativa ani la teatrul Ion Creanga si m-a absorbit. Fusese prima data cand vazusem un spectacol intr-atat de plin de sentimente: candoare, pasiune, indoiala, furie, neputinta si in plus fata de acestea imagini. Fiecare secventa mi se parea a avea frumusetea perfecta.
Cand s-a sfarsit eram buimaca. Inchideam ochii si aveam cuibarite in interiorul pleoapelor imagini din spectacol. Nu crezusem ca acolo poate sa incapa o lume. Simtisem gustul frumusetii. Am inghitit in sec si am inceput sa caut. Atunci am capatat nevoia de teatru.
Am asteptat spectacolul cu emotie si nerabdare, urma sa il revad la FITS. Imi era putin teama ca nu cumva sa imi para precum locurile dragi ale copilariei sau precum barbatii pe care obisnuiam sa-i plac: disproportionate fata de reprezentarea pe care mi-o cultivasem, brusc prea mici pentru sentimentele mari pe care le atribuiam. Nostalgia e un sentiment care lasa rest. O neadecvare a lucrurilor amintite la sentimentele prezente. Uite de-asta imi e mie teama de reintalnirea cu un Othello !? .
*
All safe now, nici vorba de oare ce-o fi fost in mintea mea de te-am placut vreodata?! : noul Othello!? e altceva. Mai multa forta, agitatie si osteneala. Mai putina emotie si poezie. Mi-a lipsit linistea de inceput, dozarea furiei si senzatia de pustietate de dupa dezastrul din a doua parte. Mi-a placut mai putin decat prima montare, dar si asa tot il consider unul din cele mai bune spectacole pe care le-am vazut in Ro in ultimii 5 ani.
Tot Andriy Zholdak : Viata cu un idiot. Mai multe cuvinte, mai multe unghiuri. Un spectacol de forta, visceral, care te epuizeaza si intelectual si vizual. Patru tineri actori senzationali: Catalin Patru Florin Cosulet Cristina Flutur si Ema Vetean pe care i-am descoperit acum, alaturi de doi dintre preferatii mei Pali Vecsei si Cristian Stanca LE: am visat secventa cu zapada. Curgea, curgea, iar oamenii alunecau... Labels: andriy zholdak, sibiu, teatru |
