| Wednesday, January 28, 2009 |
| Fata al carei strigat a ramas strivit de geam |
Cladirile moderne, sticloase si inalte nu-mi plac defel, imi par a face lumea mult mai urata. Nu credeti?
Imaginile reflectate in astfel de colosi sunt hâde. Crengile copacilor par iesite din filmele de groaza, gata sa vina spre tine si sa te zgarie daca te mai zgaiesti mult la ele, reflexia bisericilor isi pierde calmul, fetele frumoase isi pierd gratia imbatranind brusc, ahh uite un rid... si inca unul... autobuzele se clatina si isi pierd forma iar saracii calatori se sperie si striga a la Munch.
Ceva nasol a patit si fata care a primit un telefon de amor in timp ce se deplasa pe bulevardul Ion Mihalache. A scos un strigat scurt si brusc de fericire, o exclamatie neasteptata, urmata de un abia astept sa ne vedem, da da! apoi s-a privit in geamul cladirii cu birouri ale BRD oprindu-se putin pt a-si aranja mandra o suvita si reverul de la costum.
Strigatul ei de incantare insa a ramas chiar acolo, strivit de geam... Asa ca atunci cand a inchis telefonul si-a reluat drumul gandindu-se la plata ratelor pe timp de criza mondiala si la prietena Irina care s-a certat cu Jean si la cand sa-si faca timp sa mearga la un masaj, la o pedichiura ceva.. dupa care s-a intrebat rastindu-se la ea dar oare de ce naiba m-oi fi entuziasmat in halu asta mai devreme, fataah?? impingand cu forta si avant usa rotativa. Ar fi cazul ca de-acum sa fiu ceva mai serioasa...
Baietii care spala geamurile cladirii cu birouri BRD se chinuie de dimineata sa-i razuiasca strigatul de bucurie ramas lipit de geam.Labels: extracalifragilisticexpialiwowdocious, urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 2:12 PM   |
|
|
|
| Tuesday, January 27, 2009 |
| Fapt divers din 1928 |
" iata si fapta unui indragostit nesatisfacut si, pare-se, flamand: a muscat nasul iubitei, l-a mestecat si l-a inghitit" [Sasa Pana - Nascut in '02]
In zilele noastre nasurile nu mai sunt ce-au fost si-i pacat dar e numai si numai vina noastra ca am inceput sa ni le suflam in batiste de hartie si sa le indreptam septul si sa blestemam in bolborosiri sforaitul si astfel sa le devalorizam in loc sa recunoastem farmecul, da.. farmecul unui nas mare sau prelung cat si faptul ca numai un nas mare sau prelung da o anume demnitate fetei. si o noblete.
In zilele noastre barbatii au nasurile din ce in ce mai mici dar nu stiu de ce - si le sufoca in perna sau ce? ce se intampla? |
| posted by Diana Adela Martin @ 11:49 AM |
|
|
|
| Friday, January 23, 2009 |
| Casa cu zgomot de pisica |
Imi plac casele pentru zgomotele care isi gasesc locul in ele. Numai urechi si urechi, imi amintesc de ele in detalii pe care altii nu pun pret.
- Casa aia... o mai stii? in care mi-a placut pt prima data de-o pisica?
- Cea zid in zid cu un restaurant?
- Cea in care mi-a placut pt prima data o pisica...
Anul trecut am stat zid in zid cu un restaurant de fitza. Care atragea pisici. Noaptea, intinsa in pat, auzeam mai intai masinile cum demareaza. Pauza. Si-apoi pisicile cum se-aruncau pe tomberon. Si cum paseau.
La putin dupa ce m-am mutat am inceput sa prind drag de pisicile pe care nu le vedeam. Si m-am gandit sa le atrag si eu, la randul meu. Cu pliculete Whiskas cu somon. Ce le mai placeau!
Sperand, au inceput sa se arate la poarta mea si ziua. Erau 6. Dar mie una-n mod special imi placea. Avea ochii vernil si mari si era satena si sasie. A fost prima care a indraznit sa intre si-n gradina mea.
A inceput sa vina din ce in ce mai des, de cateva ori pe zi, adicatelea. As putea spune ca ne-am imprietenit daca as sti doar cum sa-mi dau seama ca uite, chiar asa e, sunt prietena cu cineva. Eu de mai multe ori am pus prea repede eticheta de "prietena mea" si m-am fript. Lasa, nu-i nimic...
Din ce in ce, pliculet dupa pliculet, pisica a devenit mai posesiva. Avea un obicei al ei: se furisa in curte, iar apoi trecea prin gradina pana ajungea la masa cu ghivece care dadea la fereastra mea. Fereastra din dreptul biroului unde scriam la computer. Se cocota pe masa, se aseza pe pervaz si ma privea. Mieuna de cateva ori, eu o priveam surprinsa Eiii!!! Iaaa!!! Ce surpriza!!! apoi ma intorceam la scris. Ea se plimba pe pervaz, mieuna, eu scriam, ea mieuna. si mieuna. si mieuna. Si ma privea cu ochii de pisica oropsita. Pana cedam, ridicandu-ma sa deschid usa ce dadea in holul de intrare. Locul in care tineam pliculetele de Whiskas si conservele cu mancare.
Si va dati seama, nu stiam cum sa ma mai feresc de ea. Cum ma prindea la computer cum refuza sa paraseasca pervazul pana nu manca. Bafta mea a fost ca pe masura ce devenea mai posesiva, cu atat se ingrasa. Dupa o luna devenise ditamai grasana. Cu un fund care facea ditamai galagia cand sarea. Reuseam sa o aud de departe acum. Aveam tot timpul sa ma feresc. Sa fug in dormitor. Sau sa ma cuibaresc sub birou, pacalind-o ca nu-i nimeni acasa.
- Mi-am petrecut o primavara intreaga pacalind-o. Ar trebui sa-mi fie rusine de comportamentul meu? sa fiu mandra ca macar din cand in cand am fost mai agila decat o pisica grasa? In unele zile ma taram de sub birou pana in dormitor. Ca sa nu ma vada... Pisica.
*
Stiti ca toate locuintele mele ar incapea bine mersi intr-o fonoteca??Labels: urbane |
| posted by Diana Adela Martin @ 4:25 PM |
|
|
|
| Tuesday, January 06, 2009 |
| Barbatii cu Voce Aprinsa - cum sa-i recunosti ca sa te feresti de ei |
Barbatii cu Voce Aprinsa nu-si cunosc defel locul. Motiv pentru care adesea spun: In locul lui Piturca eu nu l-as forta pe Chivu. In locul Papei nu as adauga pacate noi; nu-mi ajunge de cati pacatosi sunt inconjurat? Iar in locul tau, domnisoara, nu as mai zambi tam nesam toata ziua buna ziua; risti sa-ti pierzi tot misterul.
Barbatii cu Voce Aprinsa aspira sa devina presedinti. Presedinti de tara, presedinti de club, presedintii comitetului de locatari, ai grupului de table, presedintii propriei familii si ai propriului automobil. Intr-o societate care apreciaza valorile la adevarata lor valoare e imposibil ca acest lucru sa nu se intample intr-o buna zi le spun ei dimineata colegilor de birou si sotiilor. Dar vezi tu, daca privesti cu atentie societatea romaneasca, vei observa ca nu e inca pregatita pentru mine. Mda, nici macar nu ma merita declama seara inainte de culcare.
Barbatii cu Voce Aprinsa te privesc cu condescendenta. Daca sunt mici de inaltime atunci se suie usor in varful picioarelor, isi maresc pupilele si isi tintuiesc privirea-n jos, spre tine. Dar nu, nu se intampla niciodata sa fie mici de inaltime. E doar o iluzie optica.
Cand un Barbat cu Voce Aprinsa iti vorbeste, o face de parca ti-ar da ponturi. Se mira putin la inceput ca nu ai la tine un carnetel de luat idei, apoi tuseste si isi drege tonul afectat. Ia aminte la mine, draga!
Autoce? Un Barbat cu Voce Aprinsa nu practica niciodata autoironia. Si de ce as face-o, duduita, credeti ca as avea vreun motiv? ha ha
Singurul lucru pe care un Barbat cu Voce Aprinsa admite ca nu-l stie este acela ca tot ceea ce stie e ca nu stie nimic. O maxima filosofica la care a strambat din nas. Si ma rog, ce rost are sa subliniezi cu markerul filosoficale pe care nu le poti tranti in conversatii pentru a impresiona?
Toti Barbatii cu Voce Aprinsa asteapta cu nerabdare sa imbatraneasca pentru ca lumea sa li se adreseze in sfarsit cu Maestre!! Magistere!! Mister!!
Dupa un Barbat cu Voce Aprinsa nu-ti revii nici cu un Bach si-un ceai de tei.
Mica enciclopedie ilustrata de barbati cu Vocea Aprinsa la diferite grade: Corneliu Vadim Tudor, Catalin Avramescu, Dan Puric, Florin Chilian, Cornel Dinu, Horia Ivanovici ... Barbatii cu Voce Aprinsa sunt din ce in ce mai multi si fac din ce in ce mai multa galagie.
Labels: ghid de utilizare |
| posted by Diana Adela Martin @ 8:50 PM |
|
|
|
| Saturday, January 03, 2009 |
| Kafka's Hat |
Întrebând ce rost are totul. Când nu-i decât o niţică de frumuseţe în jur, iar distilând, ce rămane apare ca o pălărie de-a lui Kafka. Plouă printre camioane si e aproape liniste. Nu sunt decât blocuri, suficient de transparente încât să vezi viaţa care se duce în ele, desfăsurându-se sub o aceeasi formă zi de zi. S-ar auzi probabil sunete de disperare, asta dacă nu ar fi călcate de camioane si strivite.
With the rain falling
surgically against the roof,
I ate a dish of ice cream
that looked like Kafka's hat.*
Şi stau acoperită de o plapumă citind Brautigan si mă gândesc că ce frumoasă-i clipa asta. Am strâns indeajunsă melancolie cât pentru o a savura. Încet încet, ascultând blues si pierzându-mă în amintiri amestecate cu frazele sale, iată că ajung chiar înainte să adorm pe un mal de râu de unde privesc la toate lucrurile si toate, printre straturi de apă, nu-s nimic altceva decat păstrăvi, de-acum. Şi poate că tocmai Maria Callas e cea care mă înveleste si se cuibăreste lângă mine, sub aceeasi plapumă, soptindu-mi la ureche cum se scot petele de catsup de nuci.
Şi totul e incredibil de plăcut...
* kafka's hat, trout fishing si alte brautigane aiciLabels: extracalifragilisticexpialiwowdocious |
| posted by Diana Adela Martin @ 10:03 PM |
|
|
|
|
|
