all the small things
 
Friday, January 23, 2009
Casa cu zgomot de pisica
Imi plac casele pentru zgomotele care isi gasesc locul in ele. Numai urechi si urechi, imi amintesc de ele in detalii pe care altii nu pun pret.

- Casa aia... o mai stii? in care mi-a placut pt prima data de-o pisica?
- Cea zid in zid cu un restaurant?

- Cea in care mi-a placut pt prima data o pisica...


Anul trecut am stat zid in zid cu un restaurant de fitza. Care atragea pisici. Noaptea, intinsa in pat, auzeam mai intai masinile cum demareaza. Pauza. Si-apoi pisicile cum se-aruncau pe tomberon. Si cum paseau.

La putin dupa ce m-am mutat am inceput sa prind drag de pisicile pe care nu le vedeam. Si m-am gandit sa le atrag si eu, la randul meu. Cu pliculete Whiskas cu somon. Ce le mai placeau!

Sperand, au inceput sa se arate la poarta mea si ziua. Erau 6. Dar mie una-n mod special imi placea. Avea ochii vernil si mari si era satena si sasie. A fost prima care a indraznit sa intre si-n gradina mea.

A inceput sa vina din ce in ce mai des, de cateva ori pe zi, adicatelea. As putea spune ca ne-am imprietenit daca as sti doar cum sa-mi dau seama ca uite, chiar asa e, sunt prietena cu cineva. Eu de mai multe ori am pus prea repede eticheta de "prietena mea" si m-am fript. Lasa, nu-i nimic...

Din ce in ce, pliculet dupa pliculet, pisica a devenit mai posesiva. Avea un obicei al ei: se furisa in curte, iar apoi trecea prin gradina pana ajungea la masa cu ghivece care dadea la fereastra mea. Fereastra din dreptul biroului unde scriam la computer. Se cocota pe masa, se aseza pe pervaz si ma privea. Mieuna de cateva ori, eu o priveam surprinsa Eiii!!! Iaaa!!! Ce surpriza!!! apoi ma intorceam la scris. Ea se plimba pe pervaz, mieuna, eu scriam, ea mieuna. si mieuna. si mieuna. Si ma privea cu ochii de pisica oropsita. Pana cedam, ridicandu-ma sa deschid usa ce dadea in holul de intrare. Locul in care tineam pliculetele de Whiskas si conservele cu mancare.

Si va dati seama, nu stiam cum sa ma mai feresc de ea. Cum ma prindea la computer cum refuza sa paraseasca pervazul pana nu manca. Bafta mea a fost ca pe masura ce devenea mai posesiva, cu atat se ingrasa. Dupa o luna devenise ditamai grasana. Cu un fund care facea ditamai galagia cand sarea. Reuseam sa o aud de departe acum. Aveam tot timpul sa ma feresc. Sa fug in dormitor. Sau sa ma cuibaresc sub birou, pacalind-o ca nu-i nimeni acasa.

- Mi-am petrecut o primavara intreaga pacalind-o. Ar trebui sa-mi fie rusine de comportamentul meu? sa fiu mandra ca macar din cand in cand am fost mai agila decat o pisica grasa? In unele zile ma taram de sub birou pana in dormitor. Ca sa nu ma vada... Pisica.

*

Stiti ca toate locuintele mele ar incapea bine mersi intr-o fonoteca??

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 4:25 PM  
22 Comments:
  • At 4:44 PM, Anonymous Anonymous said…

    Buna Diana si ma bucur ca ai revenit,eu am 2 pisicute dar ele se uita in ochii tai cat timp le dai sa manance nu sunt atat de prietenoase ca cateii.

     
  • At 4:46 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    Adriana, mie imi plac f mult cainii

     
  • At 5:18 PM, Anonymous Anonymous said…

    Prietena ta, zici?
    Si ce adresa de blog are? :)

     
  • At 6:04 PM, Anonymous Anonymous said…

    Diana vrand nevrand le am ionut lea luat una cate una ca chipurile sunt abandonate si nu am putut sa-l refuz erau puiate si mereu cand merg pe strada ma uit sa nu mai apara vre-un pui de pisica

     
  • At 8:01 PM, Anonymous Anonymous said…

    Nu intotdeauna cand miauna vor mancare. Poate vroia doar sa-ti toarca, sau sa-ti daruiasca un soricel pe care tocmai il prinsese. Musetel, preferata mea din toate pisicile pe care le-am avut, asa facea.

     
  • At 9:16 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    Catalin: miaw. net :)

    Catalin Vasii: ba mancare vroia... ca imediat ce se satura pleca :)
    cate pisici ai avut?

     
  • At 10:09 AM, Anonymous Anonymous said…

    uf, bine ai revenit!

    mi-e dor de sunetul usii care se deschide, acasa la mine, nu aici la capitala, de sunetul soneriei, de scartaitul dulapului de bucatarie, de suntetul gherutelor pe parchet ale lui miki, catelusa mea de 15 ani, de clopotelul "de intrare" al scolii de peste drum.
    fonoteca, da. multumesc :)

     
  • At 10:12 AM, Blogger Diana Adela Martin said…

    RMN bine ai revenit

    ce ai mai facu? ce planuiesti sa faci? ce rezolutii ai pe 2009? :)

     
  • At 11:02 AM, Anonymous Anonymous said…

    eh, pai am inceput anul inghetand la fagaras unde am mers cu "la lili" sa petrecem revelionul.
    Acum, dupa sarbatori, ma mobilizez exemplar pentru la serviciu :P, nu mai citesc jurnalul national, sunt confuz ptr ca au disparut colindatorii.
    In 2009 vreau sa merg mai des la teatru, sa ma las de fumat, sa citesc mai mult, sa-mi iau carnetul de sofer, sa chem un electrician sa ne repare panoul electric, sa invat sa cant la chitara, sa merg mai des la bv, sa jucam iar fotbal, sa plec la vara in turul ala al Romaniei la care ma gandesc de 3 ani, sa nu mai uit aragazul pornit, sa duc cartea aia inapoi la biblioteca, sa-mi cumpar o bicicleta (n-am avut niciodata!!), sa invat care e leusteanul ( ma recunosc deja vanzatoarele din piata..le intreb: asta sigur e leustean?..si se pune in supa, nu? :) ), sa gasesc "588 rue paradis" si sa-l revad.
    ce intrebare mi-ai pus :).

    Dar tu?

     
  • At 1:28 PM, Anonymous Anonymous said…

    Diana, am avut cateva pisici, pentru ca stateam la casa. Pe Lizucuta, Baiazid si Mutiu (cu "tz", vine de la un motan priten cu motanul Murr, iar numele sau vine de la Gaius Mucius Scaevola) i-au furat de pe poarta, Musetel a trait mult si n-a furat-o nimeni, dar cum eram singura casa fara caini de pe strada, erau multe pisici despre care din punct de vedere juridic as putea spune ca aveam uzufruct fara a fi insa in proprietatea mea.

     
  • At 2:59 PM, Blogger Rareș said…

    Mda. Cei/cele care caută ”pliculețul” și apoi devin tot mai posesivi, se lăfăie felin în patul nostru, lăsând în urmă amintirea unei strângeri de coapse și un fir de blană.

     
  • At 5:24 PM, Blogger billy said…

    oare pisicile au suflet ? ne poţi lumina în privinţa asta ?

     
  • At 5:41 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    billy: pisicile au suflet de femeie.
    la varsta ta bill... sa nu stii atata lucru?

    catalin vasii: si pe toate le hraneai?? [ iti multumesc pt poveste]

    pushthebutton: cu firul de blana lasat ce faci? e de pastrat?

    eei.. ce zi frumoasa a fost azi... asa-i?

     
  • At 10:28 PM, Anonymous Anonymous said…

    Eu am avut tot timpul pisici, ce sa zic niste parsive dar odata ce ajungi sa le iubesti nu mai le poti scoate din inima. Si da poate nu vroia doar mancare ci o vorba buna, o mangaiere pe cap, sau doar un suflet cu care sa se alinte?!?

     
  • At 10:45 PM, Blogger billy said…

    femeile au suflet ?

     
  • At 12:41 AM, Anonymous Anonymous said…

    Diana,chiar vb cu ea si mi-a zis ca vine in romania pusa pe 31 ian sa-si ia premiul de cea mai buna sportiva a anului,Lidia e la un concurs in japonia ,startul e in catena ore,se vaita rau de picior si maine mi-a spus ca o sa -mi puna camera sa vb cu pusa nu sunt atat de frumoase cat de fotogenice,problema e ca una a stiut ce vrea de la viata si alta e ratacita in viata,iar adriana a facut dupa mine cea mai mare gresala a iei cu imprumutul,si ea e varsator adriana ca si pusa ea pe 31 ian implineste 29 nu pot sa cred cum fuge timpul cu problema ce mi-ai spus nu rata nimica viata e scurta,adriana isi cera iertare ca nu ma poate ajuta dar i-am spus ca daca nu se rezolva cu casa sa ma ia ca sa nu fac o prostie,da diana iti recunosc am vrut de multe ori sa termin cu viata am 46 de ani dar nu mai rezist,iar cu asemanarea asa e si la glas semanam ,cand a iesit camp.olmp. ma oprea persoane sa ma felicite si i-am spus ca nu e fata ,dar nu se poate sunteti rude,hahaha se bucurau ca ma vedea scapata de necazuri ele cam seamana cu tasu,recunosc diana cand intru in deprimari am stari de plans si sa stai cu un om care nu-l intereseaza de copii si trebui sa-l suport e greu,imi pare rau diana ca am scris aicea dar nu stiu sa intru pe alta adresa poate daca lasai mai lung mesajul,dar poze cu albumul famil e pe adresa adrianei sa nu faci confuzie,daca aveam achii albastri ca a lui pusa chiar ca eram una si aceiasi si ce sora si nepoata frumose are pusa,aratam ca ele de varsta lor hahaha te pupic sa ai grija de sanatatea ta.

     
  • At 2:31 PM, Anonymous Anonymous said…

    Daca tu ai putut trai langa un restaurant, si-ai auzit pisicile pasind (?!) da nu te-or omorat miorlaind cum fac ele, trebe ca ai cu nervii fata draga.

     
  • At 3:17 PM, Blogger Rareș said…

    Cred că un fir de blană nu face rău nimănui. Mai sunt unii care sunt alergici :) Alții care fac colecție...
    @Mircea: sper că e o metaforă treaba cu nervii, sau un început mai brutal de deschidere...

     
  • At 3:24 PM, Anonymous Anonymous said…

    Mircea, eu cred ca locuind langa un restaurant, nu miorlaitul pisicilor e cel care te omoara, ci alarmele masinilor parcate in fata,atunci cand pe langa ele trece o motocicleta

     
  • At 10:27 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    mircea popescu: raspunsul meu la un mesaj pe care poate nu l-am inteles bine:

    * zgomotul pisicilor nu m-a omorat

    * nu stiu dc le am cu nervii. eu as zice ca nu. ai inteles? AI INTELES???

    * referitor la ?! tomberonul era lipit de zidul dormitorului

     
  • At 10:28 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    pushthebutton, Catalin Vasii: multumesc!
    :)

     
  • At 12:13 AM, Blogger Indelible Bonobo said…

    tu in 4 labe.. m-am gandit la 9 1/2 weeks :D

     
Post a Comment
<< Home
 
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory