all the small things
 
Friday, December 19, 2008
Craciunul omuletului decupat din hartie
Cu cateva zile inainte de venirea Craciunului, micutul om de hartie a luat creionul care se afla langa el pe birou si si-a desenat niste dungi. Acum ca se facuse cu niste genunchi, si-a indoit picioarele si a plecat.

Nu pentru ca i-ar fi fost teama de dezamagiri sau de ce ar presupune sperantele. Ci pur si simplu de dor.

Nu avea chef sa petreaca inca un Craciun plictisitor, nebagat in seama de cadourile de sub brad. De cand cea care l-a decupat s-a facut muierusca, companionii sai deveneau din ce in ce mai previzibili, terni si ingamfati. Seturi de creme gemene ce il impung cu glume ieftine. Bratari si cercei ce clangane pana la exasperare ne'ncetat. Plus parfumuri care reusesc sa acopere mirosul de brad.

-Oh Doamne, dar ce cauta toate astea aici?

Iar ce il indigna cel mai tare pe micutul om de hartie era faptul ca cea care l-a decupat primea toate cadourile astea corecte zambind, multumind, gasind cate un cuvant dragut despre fiecare. Mai sa fie... cum asa??

De parca nu ar fi existat o cineva care si-a luat concediu de la serviciu pentru a-i construi ceva. Si nici un cineva care a colindat Bucurestiul in cautarea unor curti interioare pt a i le arata. Zau asa!

Omuletul de hartie ofta. Cu suficienta putere ca sa fie purtat pana departe. Suficient de departe incat sa gaseasca, la un loc, un catel de stofa ghemotoc, de vreo 5, 6 centimetri. Un pachet de carti de joc. Pentru Popa Prostu'. Manusi tricotate cu ate de gat. Si 2 masinute mici, dar mici de tot. Una rosie care gonea cu viteza pe covoare si participa in tururi spectaculoase ale mesei, sfarsind in urma unor devieri periculoase strivita de-un picior de pat. Si una verde, mai aristo, care mergea lent. Ei, asta nu prea ii placea, dar cand cea rosie se mai pierdea, mergea pt o tura. Si un iepuras serios cunoscut sub numele de Benny.

Asa ca anul acesta omuletul de hartie isi va petrece Craciunul intr-un loc spre care ma indrept si eu chiar acum.

[ Manifest pt cadourile care costa timp, rabdare, atentie sau idei!! :) ]

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 2:20 AM  
12 Comments:
  • At 6:49 AM, Blogger Samuel Mammel said…

    He, cadoul vine din inima, nu din buzunar.

     
  • At 10:18 AM, Anonymous Andi said…

    Superb, Dia! Să ai Sărbători perfecte!

     
  • At 11:06 AM, Blogger pushthebutton said…

    Mi-am desenat genunchii, deja.

     
  • At 3:58 PM, Anonymous jo said…

    ....am rememorat cu ajutorul unei guri de ceai fierbinte câteva viscole care mi-au marcat existenţa. Aş putea încerca un omulet de hartie sau o paparudă hibernală cu mine defilând pe bulevard înveşmântata cu doar câteva frunze de vita, dar vârsta şi fizicul mă îndeamnă la ceva mai multă decenţă şi prudenţă. :):)las pe altii sa fie "omuleti de hartie"!!!!
    sarbatori fericite , Di

     
  • At 4:51 PM, Anonymous Anonymous said…

    frumos Diana,si mult succes

     
  • At 5:31 PM, Blogger Diana said…

    Craciun fericit si tie, Andi. Eu tocmai ce mi-ama dus bradul acasa, iar acum ma pregatesc de o plimbare. In frig, ca mult mai imi place :)

     
  • At 5:31 PM, Blogger Diana said…

    Cu markerul, Rares
    :)

     
  • At 5:33 PM, Blogger Diana said…

    Josephine, si omuletii de turta dulce? au si ei nevoie de companioni

     
  • At 5:34 PM, Blogger Diana said…

    salutare Anonymous si multumesc.

    [ce-i drept Anonymous, mi-e cam teama de anonimi]

     
  • At 10:46 PM, Blogger InBonobo.com said…

    era sa suit: si daca nu, sarbatori fericite!

     
  • At 10:52 PM, Blogger Diana said…

    ce nu ai inteles bonobo?

     
  • At 11:05 PM, Blogger InBonobo.com said…

    ummmm.. nimic! ;)

     
Post a Comment
<< Home
 
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory