Vecina mea stie sa faca anumite chestii pe care eu nu pot.
Pe canapea intinsa, picior peste picior, isi dezveleste portjartierul prin capot. Zici ca acolo jos e un complot. Sau un compot servit cu raritate. Candva-candva, ceva se intampla. Acolo jos.
Acum se relaxeaza altcumva, facand bucate.
Agitate, mainile ei cand gateste is un stol de randunele. Adulmecand condimentate lacrimile ei. Ce cad sarate in stufat. Mainile ei s-au impiedicat de-o amintire. Din vremea cand era subtire, iar sotul ei se ospata cu ea. Candva-candva, asta se intampla.
Din mainile mele n-a iesit nicicand nimic care sa aiba gust. Dojana! Mainile si unghiile mele nu fac mai nimic bun. Ii spun de pe-acum. Pentru a ma invata. Si totodata pentru a ma dezvata de-a mai atinge ciocolati doar pentru a le face sa dispara. Intr-o alta tara, data cu ruj. Dojana!
Bomboanele toate deja le-am trimis acolo departe. Si ma dau singura de gol: aerul pe care-l expir fosneste ca o poleiala.
- Da, racneste ea, ar trebui bagate repede-n manusi, pana nu fac si alte pagube!
Mi le numar: sunt 20 acum si molfaie in catifea si pace.
*
Vecinul, sotul ei, ma cam place. Face ce face si e la usa mea, doar doar oi mai fi stricat ceva. Cu trusa sa de chei franceze, becuri si sfredeluri. Si alte piese care se joaca cu privirea mea. Privirea sa se joaca cu alunita de pe obrazu-mi uite-asa, de parc-ar vrea sa le ghiceasca pe toate-odata. Si sa le noroceasca. E imposibil, niciodata!
- Nu-ti gati imposibilul, domnule! Ala halal teren de joaca.Labels: extracalifragilisticexpialiwowdocious |
e dragutz vecinul? :lol: