Astept ceva. E o senzatie cam ciudata. Mai ales pentru cineva atat de in etate ca mine. Cand eram mica mai mergea, o toleram, ii gaseam un firesc. Insa acum incep sa intru in panica: daca voi continua sa caut? Si sa astept. N-ar fi chiar pe placul meu sa se intample asta..
Am obiceiul de a strange lucruri marunte: Nerabdarea de a parcurge o dimineata. Lenea de dupa-amiaza. Stangaciile si entuziasmul lucrurilor abia descoperite. Naturaletea si candoarea. Familiile si prietenii care se strang in bucatarii pentru a sta la taclale si a rade. Absenta gandurilor ingrijoratoare. Drumuri pe care sa le parcurg cu curiozitate, la pas sprinten. Carti citite cu pofta. Si prajituri! Mdap :) Astfel de maretii marunte strang..
Imi plac femeile carora le sade bine c-o mustata conturata! Jucandu-se seducator de-a Charlot.
Mihaela Tatu nu a aparut din senin. Nici Carrie cu Samantha. Si nici macar Corina Danila. Totul a inceput cu The Weather Girls.
De cand am vazut videoclipul lor am inceput sa privesc cerul cu alti ochi. Mai mari, aproape exoftalmici. Si putin umezi.
Cat despre drumul spre buticul de unde imi cumpar paine, ulei si demachiant - ei bine, nu mai e acelasi. Si nici eu nu mai sunt. Acum ma machiez si-mi asortez lenjeria. Sa fie clar, sunt gata! Nu mai am de ce sa fiu stanjenita cand il voi vedea pe el, barbatul care poarta doar tanga si care se prelinge incetisor din cer pe strada mea special pentru a ma tine in brate cand urmarim la TV filme de dragoste.
Stiti, de cand am vazut videoclipul ies din ora in ora sa fac mici cumparaturi, sperand ca il voi intalni. Pe el, barbatul in tanga, plin de romantism. Acum o paine, mai incolo inca una. Si un pachet de servetele, niciodata nu sunt indeajuns. Un deodorizant pentru WC. Si niste caiete dictando. Clama aia de par. Un bax de bere. Un breloc. Niste magneti de frigider. Si inca o paine calda.
Am stiut-o de prima oara cand am vazut videoclipul - viata mea se va schimba radical. Voi pasi incet incet din fantezie in fantezie si din dependenta in dependenta. Nu peste mult timp imi voi dori ... ohhh... imi voi dori sa-mi cumpar PANTOFI!
2.Julie Delphy - A Waltz For A Night 3. Liszt - La Campanella (interpret Yundi Li) 4. Vincent Delerm - Natation Synchronisee 5. Muzykoterapia - Winobranie
Fiul se baga in pat alaturi de tatal sau. Isi lipeste pieptul de spatele lui si il ia in brate. Stau asa cateva in momente in deplina tacere. Doi barbati stingheriti. E firesc sa fie asa, anumite gesturi de afectiune nu vin prea usor. Il strange cu putere in brate. -Te simti singur? Tatal da din cap. E prima noapte cand doarme singur. Fara EA. E prima noapte de la moartea sotiei lui. Iar fiul lui il tine strans in brate si face sex cu el. Sex tandru si molcolm. Ca o mare dovada de iubire.
- My God, my God, Storey. Who is ever gonna hold me closely again? - You're a rich man. I could think of hundreds. - Who is gonna hold me and love me... for me? For my body as it is now? For me as I am now, like she did? - You've got too many clothes on. - I've never slept naked. I didn't know you could do this. - You can do anything. Besides, you're my father. And you're very, very, very unhappy. Lift your arm and lie on your back. Be patient. Grieve properly. Remember, I'm your nearest relative. And besides we couldn’t make babies even if we tried.
Mie acesta mi se pare unul dintre cele mai sentimentale filme pe care le-am vazut. Tragic si duios si de o senzualitate ravasitoare. Iar partida de sex de mai sus, cea mai frumoasa dovada de iubire.
1. Feist - My moon My man is a changeable land such a loveable lamb to me
Imi place foarte mult talia lui Leslie Feist, mi-a atras atentia inaintea vocii ei si inaintea versurilor si inaintea a orice altceva al ei. Imi place sa ma uit la talia unei femei, e un loc in care imi duc privirea ca intr-un adapost. [OhKeeey ... awkward moment finished]
Muzica ei ma duce cu gandul la ilustratiile lui Edward Gorey. Oricat de calma si suava i-ar fi vocea exista un element de stranietate si de spaima care se ascunde in melodii - ca si cand ti-ar atrage atentia ca linistea e facuta din ceva iluzoriu, ca si cand ti-ar arata cu degetul inspre morbidul care ne inconjoara. In imprejur e putin din toate.
Premiul Sex Fictional Nasol l-a primit anul acesta Norman Mailer pentru cartea sa Castelul din padure. Fragmentul incriminat este acesta: Then she was on him. She did not know if this would resuscitate him or end him, but the same spite, sharp as a needle, that had come to her after Fanni's death was in her again. Fanni had told her once what to do. So Klara turned head to foot, and put her most unmentionable part down on his hard-breathing nose and mouth, and took his old battering ram into her lips. Uncle was now as soft as a coil of excrement. She sucked on him nonetheless... The Hound began to come to life. Right in her mouth. It surprised her. Alois had been so limp. But now he was a man again! His mouth lathered with her sap, he turned around and embraced her face with all the passion of his own lips and face, ready at last to grind into her with the Hound, drive it into her piety. (chiar aici) Postmortem. The Concretes sunt niste favoriti personali ai iernii mele. Videoclipul asta alb-negru mi se pare taman potrivit intr-un oras alb si zgribulit. Potrivit si cu nerabdarea de inceput de iarna, de dinainte de sarbatori si cu episoade din Ally McBeal si cu pricomigdale facute de bunici. Iar fetele desenate care apar sunt frumusele si se plimba numai pe tocuri. Inca ceva ce-mi place, un alt videoclip alb pentru zile negre Daedelus - Fair Weather Friends.
Siun test care s-ateste cam ce fel de printese sunteti. Rastalmacit si ciufulit de Serban Foarta. Caci (spus repede si pe sapte voci):Toate fetele-s prinţese/ între şase şi "şpe" ani,/ dacă nu li se-ntreţese/ viaţa cu-a unor golani.Alte cateva secrete mai puteti citi aici dar totul in exclusivitate despre Zulu Zazucare adora rochiile cu fru-fru si despreEsperlu&tecare citeste fie ce-o fi: literatura, filosofie, snoave, romane pline de brasoave si despre printesaMatüvücu parul rosu sau albastru si cele mai fistichii costume si despreIncompleta,Doremi siTzaca Tzacain albumul de desfrau si desfatare Printese date uitarii sau necunoscute de Phillipe Lechermeier si Rebecca Dautremer.
In liceu am tot recitit un fragment din Frumoasa istorie a ursilor panda povestita de stiti-voi-cine, fragmentul acela cu a-ul spus in tot felul de feluri de a spune a ca si cand ai spune ca ma iubesti. Aul e un sunet misterios si dat naibii. Iar pentru Saussure sunetul a al limbii franceze este tocmai asa: off-white, approaching yellow; in its consistency, it is something solid, but thin, that cracks easily if struck, for example a sheet of paper (yellowed with age) drawn tight in a frame, a flimsy door (in unvarnished wood left white) that you feel would shatter at the slightest blow, an already broken eggshell that you can keep cracking by pressing on it with your fingers. Better still: the shell of a raw egg is a (whether in colour or in the consistency of the object), but the shell of a hard-boiled egg is not a, because of the feeling you have that the object is compact and resistant. A yellowed pane of glass is a; a pane of ordinary colour, offering blueish reflections, is the very opposite of a, because of its colour, and despite its consistency being just right.[un articol din The Times] Niste stiletto ascutiti ca niste arme si teribil de senzuali. Christian Leboutin & David Lynch au pus de-o expozitie la galeria Design Art London. FETISH
Louboutin: ‘I tried to keep an element of my drawings, to be faithful to the drawings, with no practicality, just pleasure, thinking of extreme fetish shoes. Usually when you go to the third dimension you lose something. Then I wanted to photograph them - I find there’s more emotion with cinematic images. I wanted Lynch’s style and since we’d recently become friends it was natural for me to ask him.’ (via wallpaper)
Si pe final despre fluturi cercetati etimologic. Un intreg mister legat de papilloni, mariposa si farfalla. Si mai ales ce cauta untul in toata povestea asta? Raspunsuri nostime chiar intr-un blogal Oxford University Press.
Some beauty of things whispered through music. Few words, no need 'em, designed in autumn colours. I want do draw for hours and hours and leave this night abandoned on a piece of paper.
[Little Dragon este o formatie suedeza pe care o tot ascult de cateva zile]
M-am intors de cateva ore si ma simt ciudat, oarecum nelalocul meu. Ascult cantece de tristete intr-o stare de semitrezie. Partea care este inca agera incerc sa o adorm cu Lhasa si cu Emily Loizeau, voci tanguite care par a sti ce inseamna sa pierzi. Imi caut destinatii pentru maine. Poate ca mi-ar fi facut bine sa merg la I. Francez. E inchis. Voi cauta un loc cu carti.
Am pierdut spectacolul lui Ivo Dimchev, cat imi place senzualitatea lui. De asta cred ca am nevoie in acest moment ca sa imi revin, de senzualitate
O amintire pe care am purtat-o candva ca pe un tatuaj. Ce sa fac cu ea acum cand ma simt atat de stangace si de rusinata de prezenta ei? Candva nu demult nici nu indrazneam sa vorbesc despre micile lucruri si oamenii pe care ii contine de teama sa nu folosesc cuvinte prea neinsemnate, cuvinte care nu lasa sa treaca savoarea si senzatia reala a unor sentimente asa cum nu trec florile, lamaita si condimentele unui ceai prin sita. Imbatranesc, am uitat tot, nu mai reconstitui decat imagini, niste imagini goale, pustiite, lasate pulverizate ca niste reziduuri ale memoriei.
Nu imi place neputinta si usurinta cu care ma indepartez.
[ Laura Veirs - Magnetized later edit: azi totul a mers ca snur, m-am plimbat pe umbra, am luat bilete de tren pentru mare si in Carturesti am gasit cd-ul Laurei Veirs. Tipa asta e ultima mea pofta muzicala. Asta am vrut sa mai spun. ]
"As far as consistency of thought goes, I prefer inconsistency ". The inconsistency which anihilates both beauty and ugliness, the one which drops the distinction between objectivity and subjectivity by devoiding these notions of any meaning is one of the things I like about John Cage's music. Just one among many.
I share with you this documentary which is a 10 minutes resume of his work:
Mici detalii marunte care s-au ascuns pe sub pielea bratelor intr-o zi cand cineva drag mie m-a dezamagit. Ramase acolo ca niste stelute fosforescente imi atrag atentia ca e greu sa ajung la ele si sa le dezlipesc.
Stau seara intinsa in pat iar in loc sa dorm imi privesc mainile fosforescente si stelutele care se unduiesc in sudoarea de vara asezata peste ele. Si tot uitandu-ma cum plutesc asa, nestingherite, incep deodata sa am numai ganduri negre-gri-metalice care ma fac sa tresar. Preventiv imi indepartez brusc bratul de corp de teama sa nu treaca printre sani si sa se depuna in straturi pe sub piept, transformandu-mi inima intr-una fosforescenta si sarcastica. Sarcasmul nu-mi place deloc, fata de ironie imi pare ca un fratior meschin ce o da in bara mereu, motiv pentru care baga strambe tuturor celor care isi duc viata senin, la umbra lasata de un curcubeu.
[ Simone White - Why is your raincoat always crying? ]
Dezindragostiri practice si dezindragostiri poetice
Cand stau in bucatarie dimineata cu o cana de cappuccino in mana privind pe geam iar el, la masa, citeste ziarul. Terminam in sfarsit micul dejun si el se pregateste sa plece la serviciu. Il iau de mana si il conduc spre iesire. Odata ce inchid usa ma simt revigorata si simt ca abia acum incepe ziua. Avusese loc o dezindragostire. O dezindragostire practica, ce se produce tocmai cand aveam nevoie de ea, inchisa fiind prea mult intr-un cotidian marunt. O dezindragostire ca o gura de aer proaspat, atragandu-mi atentia ca ma pot bucura din nou de viata regeste.
Cand totul de dupa el pare greu de suportat si imi umplu timpul cu pasiuni si descoperind pasiuni pentru a uita, dar nu uit. Si traiesc fiecare moment intens pentru ca linistea e ca o otrava. Intr-un mod ciudat ma bucur de viata mea sentimental turbulenta, ma face sa ma simt intr-atat de in viata. Nimic nu ma sperie mai mult decat pustiul care creste in jurul lui Hippolit, personajul din piesa Iubirea Fedrei.
Si in toata desfasurarea asta de sentimente putin cate putin in fiecare zi se strecoara uitarea; sau poate ca toate aceste trairi diverse anihileaza amintirea fericirii pe care mi-o dadea el, nu stiu. Dezindragostirile poetice sunt pentru mine ca sosirea lui Mary Poppins plutind cu umbrela ei mica printre adieri de vant, ajungand pe nepusa masa dar cu toate acestea fiind binevenita. Si de aici incep surprizele.
He once helped me disentangle feelings from stillness. Inextricable unsmitten by everything I was until that moment. Silent! He offered me the nurture I needed, one that arose out of a mixture between bits of nursing and bytes of torment. Ornaments of a second order found in a curiosity old lovers shop. Where should these sober arms rest now that they have caressed so much of this world?
Streams of consciousness at the highest level give shape to an illusion, disguising automatism in free will.
La voix hypnotique d' Emilie Simon comme l'absinthe pour la memoire: Emilie Simon - Desert
Imi pun palaria cu insemne de pirat si caut prin intreaga camera cele doua zdranganele (in dulap). In mana tin un cocktail de mango din care sorb lenesa printr-o papadie din care improvizez un pai (am auzit ca exista vin de mango, iata un vin pe care as fi tentata sa il beau). Pe canapeaua mea verde arunc o cuvertura portocalie prin care se strecoara nisip, scoici si doua meduze indragostite.
Dau muzica la maxim si dansez prin casa. Trei caluti de mare se inalta pana la etajul meu si ma privesc, dansand sincron in ritmul muzicii. La refren ma impiedic si cad. Cei trei caluti de mare pufnesc in hohote de ras muteste, iar dupa ce se linistesc aspira prin geamul devenit bleu acvatic niste creveti si niste M&M’s (de la MINE din bucatarie! Pfiu… Ce neobrazare). Ma uit la ei si ii intreb acuzator vreti sa poftiti inauntru? La care imi raspund dand din cap un nu sincron pentru ca ma apoi fiecare din ei sa scoata cate o foaie de hartie pe care sta scris INVITATI - IN ALTA - PARTE. Imi ridic sprancenele a mirare si-i intreb nedumerita dar voi stiati de dinainte ca va voi invita la mine?
Mai sa se rostogoleasca de ras si nu altceva cand imi aud intrebarea. Pauza pentru cateva secunde pentru ca mai apoi sa pufneasca din nou pe muteste intr-un ras isteric. Se linistesc din nou (pe bune de data asta) si fiecare din ei scoate cate o foaie de hartie TOT – PESTE – INVITATI. Haidade, ingamfati mai sunteti. Mai vorbim cand invatati topica unei propozitii le spun eu pe muteste si trag storul pana mai vad din ei doar felii. Imi frec palmele a satisfactie si dau muzica peste maxim. Aplauzele de pe canapea ma obliga la o mica plecaciune.
Oranjijez intreaga camera si imi inventez proprii pasi de dans. Nu-i rau, nu-i rau deloc, chiar ma descurc. Aplauze frenetice de pe canapea, iar eu arunc inspre meduzele extaziate palaria cu insemnele de pirat si esarfa inflorata. Multumesc, ati fost un public minunat.
Vincent Delerm – Sous les Avalanches : remediul meu impotriva tristetii
"For in this new music nothing takes place but sounds: those that are notated and those that are not. Those that are not notated appear in the written music as silences, opening the doors of the music to the sounds that happen to be in the environment. This openness exists in the fields of modern sculpture and architecture. The glass houses of Mies van der Rohe reflect their environment, presenting to the eye images of clouds, trees, or grass, according to the situation. And while looking at the constructions in wire of the sculptor Richard Lippold, it is inevitable that one will see other things, and people too, if they happen to be there at the same time, through the network of wires. There is no such thing as an empty space or an empty time. There is always something to see, something to hear. In fact, try as we may to make a silence, we cannot."
(John Cage - Silence: Lectures and Writings, Ed. Wesleyan University Press, Middletown, CT, 1961 pag 6-7)
