Imi pun palaria cu insemne de pirat si caut prin intreaga camera cele doua zdranganele (in dulap). In mana tin un cocktail de mango din care sorb lenesa printr-o papadie din care improvizez un pai (am auzit ca exista vin de mango, iata un vin pe care as fi tentata sa il beau). Pe canapeaua mea verde arunc o cuvertura portocalie prin care se strecoara nisip, scoici si doua meduze indragostite.
Dau muzica la maxim si dansez prin casa. Trei caluti de mare se inalta pana la etajul meu si ma privesc, dansand sincron in ritmul muzicii. La refren ma impiedic si cad. Cei trei caluti de mare pufnesc in hohote de ras muteste, iar dupa ce se linistesc aspira prin geamul devenit bleu acvatic niste creveti si niste M&M’s (de la MINE din bucatarie! Pfiu… Ce neobrazare). Ma uit la ei si ii intreb acuzator vreti sa poftiti inauntru? La care imi raspund dand din cap un nu sincron pentru ca ma apoi fiecare din ei sa scoata cate o foaie de hartie pe care sta scris INVITATI - IN ALTA - PARTE. Imi ridic sprancenele a mirare si-i intreb nedumerita dar voi stiati de dinainte ca va voi invita la mine?
Mai sa se rostogoleasca de ras si nu altceva cand imi aud intrebarea. Pauza pentru cateva secunde pentru ca mai apoi sa pufneasca din nou pe muteste intr-un ras isteric. Se linistesc din nou (pe bune de data asta) si fiecare din ei scoate cate o foaie de hartie TOT – PESTE – INVITATI. Haidade, ingamfati mai sunteti. Mai vorbim cand invatati topica unei propozitii le spun eu pe muteste si trag storul pana mai vad din ei doar felii. Imi frec palmele a satisfactie si dau muzica peste maxim. Aplauzele de pe canapea ma obliga la o mica plecaciune.
Oranjijez intreaga camera si imi inventez proprii pasi de dans. Nu-i rau, nu-i rau deloc, chiar ma descurc. Aplauze frenetice de pe canapea, iar eu arunc inspre meduzele extaziate palaria cu insemnele de pirat si esarfa inflorata. Multumesc, ati fost un public minunat.
Vincent Delerm – Sous les Avalanches : remediul meu impotriva tristetii
Interesant remediu impotriva tristetii. Cu toate ca , si tristetea face parte din noi pina la urma ;) P.S: Eu l-as fi votat/optat pentru Octavian Paler. S-o acorda Nobel pentru literatura si postum ?
stii? calutii de mare mi-au adus aminte de povestea stridiilor curioase din alice in tara minunilor. care poveste, din pacate, n-a avut cel mai fericit final :).
calutii, pe de alta parte, trebuie ca si-acum se hlizesc indiscreti pe la geamuri. asta spre binele bunei noastre dispozitii, desigur. pentru ca stiu ei ce stiu, calutii!
nu mai tin minte ce se intampla cu stridiile (iar asta imi aminteste ca au trecut ani de cand nu am mai citit alice in wonderland...de ce oare nu oi fi recitit-o?)
pe calutii de mare nu i-am mai vazut de la acea intamplare :) cred ca stau cu nasul lipit de alte geamuri, doar sunt invitati peste tot
Interesant remediu impotriva tristetii. Cu toate ca , si tristetea face parte din noi pina la urma ;)
P.S: Eu l-as fi votat/optat pentru Octavian Paler. S-o acorda Nobel pentru literatura si postum ?