| Friday, March 07, 2008 |
| Offside! |
E o reclama la o emisiune de fotbal difuzata de Kanal D care ma scoate din sarite. Cred ca o stiti, e cea cu un Ion Craciunescu care isi raceste gura de pomana tot incercand sa-i explice unei gagici care e treaba cu offside-ul. Insa metoda sa pedagogica e total lipsita de empatie: el tot o da una si buna cu fotbalul. Offside deci: Sa exersam urmatoarea schema. Esti intr-un magazin cu o prietena. La cabina de proba coada mare. Prietena ta se asaza la rand in timp ce tu te fatai printre rafturi si cauti haine pe care sa le probezi. Ajunsa inapoi la cabine gasesti in spatele prietenei tale fix alte 3 gagici. Dar ce sa vezi, nu ai rabdare sa astepti la rand asa ca iei hainele si le arunci taman in dreptul amicei, pentru ca mai apoi sa mergi repede langa ea. Pai se poate asa ceva? Noroc cu vanzatoarea care apare, iti recupereaza hainele si te trimite inapoi in rand. Asta a fost un offside clar dar sunt si situatii mai greu de interpretat, ca atunci cand tipele se aduna buluc la cabina de proba spargand sirul indian. In astfel de cazuri este necesara vizionarea fazei filmate cu camera de supraveghere ba chiar reluarea ei + vizionarea declaratiei vreunei femei de serviciu care se afla si ea pe-acolo, maica. Sunt si situatii care comporta un grad ridicat de risc. Astfel, in primele zile de reduceri este posibil ca gagicile adverse sa nu mai astepte aparitia vanzatoarei pentru a rezolva conflictul si sa se repeada asupra voastra in meleu atacand cu unghiile la fata sau tragand de par. Cele mai nervoase te pot pricopsi chiar si cu o Catea! Fa pasi sau te plesnesc de nu te vezi. In acest caz se recomanda sa eviti orice raspuns la provocari. Offside, ai vazut? Labels: pe langa fotbal |
posted by Diana Adela Martin @ 12:05 AM   |
|
|
|
| Tuesday, December 11, 2007 |
| Boli homerice si Zeus presedinte |
Ma entuziasmez de fiecare data cand gasesc in viata aceasta marunta de zi cu zi ramasite mitologice. Azi, citind Prosportul, m-am bucurat ca un copil [aproape aplaud] cand am aflat ca in secolul acesta al mitologiilor barthesiene mai sunt oameni de moda veche care iau in serios mitologia aceea cu care am crescut, cea pe care o datoram vechilor greci, lui Alexandru Mitrea si traducatorilor lui Homer [ton de adanc respect]. Un astfel de om este Andrei Prepelita, mijlocasul Universitatii Craiova, despre care am citit aici ca sufera de tendinita ahiliana. Zau daca credeam macar un pic ca asa ceva chiar exista. In viata reala, aceasta de zi cu zi. Tot respectul! *
In copilarie una din cartile care stateau mereu la marginea patului, alaturi de basmele rusesti, era Legendele Olimpului. Pentru inceput ma fascinase sa descopar cum traia o alta Diana, cea de care ma intrebau toti colegii de serviciu ai mamei si oamenii maturi cu care faceam cunostinta Ei, te cheama Diana. Ca pe zeita. Stii ceva despre ea? Nouati nu, doar ceea ce aflasem de la Mitru. Si care intre timp probabil erau deja informatii perimate. Faina tipa, asa mi se parea.
Apoi am inceput sa citesc si despre ceilalti locatari certareti si pusi pe-amor ai Muntelui Olimp si despre peripetiile lor pana mi-am innebunit parintii. Imi placea sa extind povestea, sa o fac sa creasca pan-acoperea tot felul de alte lucruri. Precum politica. A fost perioada in care inainte sa adorm parintii imi spuneau povestile Olimpului cu ministri ca personaje.
Asa m-au obisnuit parintii mei cu politica, citindu-mi din ziarele acelui an in nota asta jucausa data de o analogie cu povestile ce imi placeau. Joaca asta a fost speciala pentru mine si eram cat pe ce sa o pierd de tot daca nu mi-ar fi amintit de ea stirile despre Basescu. O amintire de care cu dintii de acum
Labels: dianacronisme, pe langa fotbal |
posted by Diana Adela Martin @ 10:23 PM   |
|
|
|
| Monday, December 03, 2007 |
| Claudiu Niculescu nu a mai inscris demult. Dar nu despre el e vorba |
Mama mea stie fotbal. Anii lungi de antrenament au inceput sa dea roade. Toate acele ore de lectura sistematica si hipnotica a ziarelor de sport [Ciocoiu a marcat din foarfeca in minutul 32 32 32 impotriva lui Aston Villa], toate emisiunile urmarite (incepand cu Ovidiu Ioanitoaia inghesuit alaturi de invitatii sai in studioul de la Sigma pana la Neveste de fotbalisti), toate meciurile si toate exercitiile de atentie care fortau asimilarea de cunostinte [in minutul 32 in minutul 32], toate astea au facut din mama mea regina neincoronata a triviei fotbalistice. Si cum drumul spre performanta nu este niciodata lin nici pentru mama mea nu a fost. Poate ca nu ar fi ajuns niciodata aici fara sacrificiile pe care le-a facut. A fost nevoie de multe zile de munca si de multa sudoare intelectuala pentru a atinge nirvana teoretica a oricarui microbist de rand. Sa ne gandim la timpul petrecut alcatuind loturi fantastice de jucatori, sa luam in calcul noptile puse pe altarul Diviziei Fantastice, nopti de trezie pierdute incercand sa prinda libera linia de telefon pentru a produce schimbarile necesare in echipa [multi novici cred ca GB a brevetat obiceiul asta de a comanda schimbari prin telefon, dar adevarul istoric este altul. De la mama l-a preluat]. Au fost si momente de dezamagire. Crunte si amare cum numai dezamagirea poate fi. Ca atunci cand mama mea a fost pacalita de copilul ei ca a castigat prima etapa a primei editii de DF si ca in cinstea primului castigator al primei etape a primei editii de DF televiziunea si ProSportul vor realiza un interviu sau un minidocumentar cu acesta. La serviciu. Asa ca mama si-a anuntat colegii ca este castigatoare si sa se pregateasca pentru interviul-minidocumentar. Care ulterior nu a mai avut loc. Caci nu ea castigase. Explica asta colegilor de serviciu!
Dar rasplata nu uita niciodata sa vina la cei perseverenti, la cei care incearca, la cei care lupta. La iubitorii de intelepciune. Si mama mea a primit-o. Dupa toti acesti ani de antrenament mama mea a fost in sfarsit incoronata de copilul ei drept regina neincoronata a triviei fotbalistice. [in minutul 32 in minutul 32] Iata proba finala. Intr-o duminica, acum cateva saptamani, eram cu mama mea intr-un restaurant cand deodata baga capul pe usa Claudiu Niculescu. Ii intreaba ceva pe chelneri si apoi dispare. – Cine-i ala ba, ca-mi pare cunoscut? – Nu stii baah, e fotbalistul ala care e cuplat cu Diana Munteanu. Ala baah. –Ahaa... aaala. Iar mama mea, mandra si bucuroasa, imi sopteste: Claudiu Niculescu. Nu a mai marcat de la meciul cu Ceahlaul. [P.S. in minutul 32] Labels: pe langa fotbal |
posted by Diana Adela Martin @ 12:37 PM   |
|
|
|
| Wednesday, September 26, 2007 |
| Debit Credit Concertatus |
"Pare ca e o muzica in drum spre propria-i somptuozitate si spre maximul de fast sonor. Mostenirea lui Wagner si a lui Strauss, nemaivorbind de Debussy, este puternica si de neevitat. Debitul este important dar creditorii sunt de negasit, iar dobanzile se acumuleaza repede. Este un pacat ca trebuie sa-l descrii prin partituri bine asamblate din punct de vedere al sonoritatii."
Primul prilej de a ma delecta cu beneficiile interdisciplinaritatii mi s-a oferit ieri cand la Ateneul Roman Filarmonica della Scala a sustinut un concert cu ocazia pam pam fuziunii bancii Tiriac cu Unicredit. Citatul de mai sus, strident ca sonor in somptuozitatea sa, face parte din caietul program al evenimentului (nu ma indoiesc ca melomanii si-au dat seama ca citatul se refera la lucrarea Le fontane di Roma compusa de Ottorino Respighi)
Sunt cateva naivitati, curiozitati si alte lucruri pe care nu le stiu, dar am tot timpul sa le aflu. Spre exemplu tare as vrea sa stiu cum suna descrierea imnului Zadok the Priest din caietele program ale meciurilor de Champions League. Iar daca nu exista caiete program ar face bine sa inventeze unele! Sunt deosebit de utile: poti sa scuipi seminte in mutrele fotografiate ale jucatorilor, hei toata galeria poate sa faca asta; apoi impreuna cu un ac de gamalie si facute cornet pot fi lansate inspre oficiala sau (si asta mi se pare utilizarea perfecta, so gentleman like) pot fi rulate si folosite ca ochean, asa ca la opera.
Sunt si alte branse care organizeaza astfel de concerte pentru a-si rasplati angajatii sau pentru a sarbatori evenimente importante i.e. un transplant de ficat reusit, un consiliu meteorologic, un haute team building? Mi-ar placea sa le colectionez caietele program, asta in cinstea triumfului know that-ului asupra know how-ului .Labels: pe langa fotbal |
posted by Diana Adela Martin @ 10:03 PM   |
|
|
|
| Sunday, August 19, 2007 |
| Beckham Haiku |
The Galaxy lights Not with football brilliance But coins outshining.
Mai multe poezii despre fotbal aici.
Bonus: un poem epic inchinat lui Dan Petrescu Night time destroyer and nocturnal wanderer! Pathfinder in no need of floodlights! Scourge of Le Saux and Keegan and Seaman! How can we forget your vampiric bat flight Straight to our virgin penalty box? Petrescu! Gothic spectre!Labels: pe langa fotbal |
posted by Diana Adela Martin @ 5:47 PM   |
|
|
|
| Wednesday, June 06, 2007 |
| A Soccer Ball For Girls (and David Beckham ) |
Takashi Murakami has found the reason why soccer is not that popular amongst girls: the equipment and the design of the soccer ball. Look what he has come up to: this soccer ball that is both artsy and sport(s)y, a product of his japaneseness and of his sense of humour. Wonderful, heh?
What do I like most about it? The smiling flowers? The trendy colours? The classy bag that goes with it? I just don't know.
To satisfy your curiosity I must add that it is manufactured by the world leading ball maker, the Molten, which also manufactures the official soccer balls of A.C. Parma or A.C. Chievo Verona. (according to the presentation of the product)
Wonderful, heh? And you can call it yours for only 400$.
Fancy one for yourself? Then order it now here. If not, you can still join my campaign Frumusetea Fotbalului for free. Labels: pe langa fotbal |
posted by Diana Adela Martin @ 11:50 PM   |
|
|
|
| Tuesday, May 15, 2007 |
| VĂRĂTĂCELI |
· Pe un scaun de metrou: URA!!! URA!!! URA!!! Azi 15.o6.2004 am scapat de SaP SeP SiP SoP
· Au aparut ciresele! Niciunde insa pe unde am cautat nu am dat peste cirese à la matrioshca. Julia Gretson insa, intr-o dimineata stravezie, umple camera de culoare sarind pe un covor gros de cirese bubbling precum invelisul electrocasnicelor. Tavanul prinde stelute. This is the place to dream, to dream off the loneliness inside and replace it with feelings of hope, new and excitement. Camera de recreere a Juliei Gretson, her imagination spa, separata de lume printr-o usa captusita cu omizi.
· Au aparut si barbatii parosi. De nerecunoscut in timpul iernii, vara se dau de gol. Autobuzul cu care merg e plin de ei. Imi feresc privirea oferindu-i drept refugiu privelistea din afara autobuzului insa ce sa fac, si aici am ghinion. Prietenosul Muzeu al Taranului Roman intunecat de mustata si carliontii lui Silviu Prigoana care, cu toata mutra afara din automobilul sau, injura un sofer balai. Victoria Beckham, sfatuieste-ma !!! Ce sa fac in astfel de situatii? Spune-mi tu, te rog! declam in gand, invocand imaginea zeitei of all things fashion pentru a ma proteja.
· Antrenor de vara: Mircea Cartarescu strigand de zor de pe margine Virtualizati, Irealizati! in loc de Cornel Dinu si al sau Verticalizati, Fluidizati (v. Jurnal II, pag.14)
· Multa limonada
Labels: pe langa fotbal, urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 8:36 AM   |
|
|
|
| Saturday, May 05, 2007 |
| mesaj pentru noneroi |

Exista zile cand ajunsi acasa isi desprind masca si o arunca, zile cand stau ingandurati si privesc in gol. Teama ca intr-o zi nu vor mai fi supereroi. Eroi invinsi. Costumul mulat al lui Superman dezvaluie un inceput de burta. Spiderman alunecand de pe un zid. Nu sunt facut pentru un costum gri alb se vaicareste el. Popeye sta lesinat in toaleta unei bodegi dupa o supradoza de spanac. Noul Bond vomita iar Cristi Chivu se plimba ca un anonim pe strazi. Today i am no hero, baby suspina in poala femeii dragi dupa care se tavalesc lipsit de vlaga in pat, acoperindu-si chipul cu asternutul.
Le spun la multi ani tuturor acelora care se dezbara din cand in cand de prefix pentru a fi - tematori, vulnerabili, gafeuri, sensibili, imperfecti, copilarosi - simply men. picture: Defeated Heroes de David Rijo (expusa la Galeria de Arta Digitala 115, str. Mihai Eminescu 115, Bucuresti)
Labels: pe langa fotbal, urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 12:53 AM   |
|
|
|
| Friday, April 13, 2007 |
| Tweety sunt eu (de azi) |
Conform unei casiere dintr-un magazin. Da… a fost nevoie de interventia paznicului pentru a nu-i pune in primejdie pe ceilalti cumparatori. Care, pe bune acum, nici macar nu au vreo vina, au venit acolo sa isi faca cumparaturile si dau de mine, un om periculos. Cred ca de acum incolo se vor gandi de doua ori inainte de a-si duce copiii intr-un supermarket.
Declaratia mea (va rog ascultati-o.. nu va faceti o impresie despre mine pana nu ascultati si versiunea mea):
Diana: m-am certat azi cu o casiera in magazin. Diana: vorbeam ceva cu o persoana in timp ce stateam la casa Diana: si tipa care vindea la casa mi-a raspuns obraznic Diana: desi nu vb despre ea si nici cu ea. Diana: m-am enervat (f rar ma enervez) si mi-am luat tonul dur spunandu-i ca nu vorbeam cu ea si ca nu e politicos sa intervina intr-o discutie ce nu o priveste Diana: despre ce era discutia dintre mine si respectabila prietena (care nu are nici o vina in povestea asta si va rog sa nu ii asociati numele cu al meu)? eram chiar in dreptul casei cand in magazin intra un barbat. vine in dreptul casei de marcat la care ne aflam si ne intreaba daca poate sa ia 2 pachete de tigari. persoana cu care eram ii face semn sa ia. el ia, plateste si pleaca. dupa care ii spun persoanei cu care eram: "mie mi s-a parut nepoliticos gestul sau. erau doar 2 persoane in spatele nostru si nu ar fi asteptat mult". Diana: casiera a fost f foarte indignata. Nu ea e de vina, imi spune pe un ton rastit si mai imi spune ceva legat de lipsa mea de bun simt Diana: eu ii amintesc: doamna, nu v-am invinovatit Diana: in plus nu vorbeam cu dumneavoastra. aceasta era o discutie intre noi, care nu va privea si mi se pare aiurea sa interveniti si sa imi faceti mie morala. Pt ce? Diana: i s-au incins privirile. cand i-am spus ca nu o priveste discutia s-a simtit jignita si m-a facut nesimtita. Si imi spunea ca ce nepoliticos din partea mea sa spun ca nu o priveste. Ca ea are o varsta si ce varsta am eu de imi permit sa ii spun asta (yup argumentul ”varsta pe care o am imi da dreptul sa ii bruschez verbal pe cei mai tineri decat mine acuzandu-i de nepolitete” ) Diana: si apoi au venit din partea mea urmatoarele cuvinte care au izbit-o ca o lovitura de lant peste ecranul casei de marcat “intr-adevar, poate ca v-ati obisnuit sa dati sms-uri la otv si vi se pare firesc sa comentati discutiile personale ale unor straini”. Diana: aici a fost momentul in care casiera l-a chemat pe paznic. era nevoie de gestul asta ca altfel cine stie unde s-ar fi ajuns. Diana: am ajuns sa o vad si pe asta: sunt un huligan al supermarketurilor. Diana: si ce regret la povestea asta e ca nu am banuit ca se va ajunge aici. As fi facut ceva mai a la bonnie & clyde. As fi rapit niste ursuleti de jeleu. As fi tras cu pistoale cu cip in oameni. as fi dus la o varsare de ketchup. As fi facut ceva demn de o astfel de imobilizare de forta, intelegi?
PS: imi cer scuze parintilor daca vreun copil ajunge pe blogul meu cautand un post despre tweety canarul si da peste acest post despre violentaLabels: pe langa fotbal, urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 11:14 PM   |
|
|
|
|
|