Mama mea stie fotbal. Anii lungi de antrenament au inceput sa dea roade. Toate acele ore de lectura sistematica si hipnotica a ziarelor de sport [Ciocoiu a marcat din foarfeca in minutul 32 32 32 impotriva lui Aston Villa], toate emisiunile urmarite (incepand cu Ovidiu Ioanitoaia inghesuit alaturi de invitatii sai in studioul de la Sigma pana la Neveste de fotbalisti), toate meciurile si toate exercitiile de atentie care fortau asimilarea de cunostinte [in minutul 32 in minutul 32], toate astea au facut din mama mea regina neincoronata a triviei fotbalistice.

Si cum drumul spre performanta nu este niciodata lin nici pentru mama mea nu a fost. Poate ca nu ar fi ajuns niciodata aici fara sacrificiile pe care le-a facut. A fost nevoie de multe zile de munca si de multa sudoare intelectuala pentru a atinge nirvana teoretica a oricarui microbist de rand. Sa ne gandim la timpul petrecut alcatuind loturi fantastice de jucatori, sa luam in calcul noptile puse pe altarul Diviziei Fantastice, nopti de trezie pierdute incercand sa prinda libera linia de telefon pentru a produce schimbarile necesare in echipa [multi novici cred ca GB a brevetat obiceiul asta de a comanda schimbari prin telefon, dar adevarul istoric este altul. De la mama l-a preluat].

Au fost si momente de dezamagire. Crunte si amare cum numai dezamagirea poate fi. Ca atunci cand mama mea a fost pacalita de copilul ei ca a castigat prima etapa a primei editii de DF si ca in cinstea primului castigator al primei etape a primei editii de DF televiziunea si ProSportul vor realiza un interviu sau un minidocumentar cu acesta. La serviciu. Asa ca mama si-a anuntat colegii ca este castigatoare si sa se pregateasca pentru interviul-minidocumentar. Care ulterior nu a mai avut loc. Caci nu ea castigase. Explica asta colegilor de serviciu!

Dar rasplata nu uita niciodata sa vina la cei perseverenti, la cei care incearca, la cei care lupta. La iubitorii de intelepciune. Si mama mea a primit-o. Dupa toti acesti ani de antrenament mama mea a fost in sfarsit incoronata de copilul ei drept regina neincoronata a triviei fotbalistice.

[in minutul 32 in minutul 32]

Iata proba finala. Intr-o duminica, acum cateva saptamani, eram cu mama mea intr-un restaurant cand deodata baga capul pe usa Claudiu Niculescu. Ii intreaba ceva pe chelneri si apoi dispare. – Cine-i ala ba, ca-mi pare cunoscut? – Nu stii baah, e fotbalistul ala care e cuplat cu Diana Munteanu. Ala baah. –Ahaa... aaala. Iar mama mea, mandra si bucuroasa, imi sopteste:

Claudiu Niculescu. Nu a mai marcat de la meciul cu Ceahlaul. [P.S. in minutul 32]

Labels: pe langa fotbal