Thursday, November 01, 2007 |
dianacronisme |
Ma simt confortabil in amintirile cu mine copil. Asta ca si cand as fi sarit la sotron peste ani pana sa ajung la mine acum. Am pierdut cele cateva casute (cu amintiri, prieteni, lucruri) care ma ajutau sa ma identific cu cea de acum 5 4 3 2 ani.
Putina confuzie si putina tristete, primele senzatii de la care pot porni inspre ceva nou si proaspat.
There's the season of dreams silent retreating. An empty space waiting ahead to be filled with anew.
Copilaria mi se pare atat de fireasca. Un sezon catre care merita sa te indepti neincetat, in salturi gigantice. Solutia pentru orice anorexie a fericirii.
What you say about our artificially prolonged childhood - our immaturity - takes me a little aback. After all, the kind of art closest to my heart is precisely a regression, childhood revisited. If it were possible to reverse development, to grasp some road back around to childhood again, to have its abundance and limitlessness once more - than that age of gold would come to pass. My ideal goal is to mature into childhood. That would be genuine maturity. [Bruno Schulz - Letter to Andrejz Plesniewicz]
Pe 3,4,5,6 noiembrie la Teatrul National Bucuresti Josef Nadj & co joaca Filosofii, un spectacol dedicat acestui maestru al copilariei. Creat in 2001 cu ocazia Festivalului de Dans de la Cannes, spectacolul a fost distins ulterior cu premiul criticii.Labels: dianacronisme |
posted by Diana Adela Martin @ 10:46 PM |
|
4 Comments: |
-
Se zice ca daca esti suficient de rabdator, poti da in mintea copiilor fara a fi nevoie de o punte peste ani. Eu se pare ca ma apropii. Sa ma bucur? :D
-
Sa ne povestesti cum a fost.
-
deroude: daca vrei si daca mai gasesti bilet, da
gina: daca imi gasesc cuvintele, da
gata cu IF-CLAUSEs :)
-
Good show! :)
My review here.
|
|
<< Home |
|
|
|
Se zice ca daca esti suficient de rabdator, poti da in mintea copiilor fara a fi nevoie de o punte peste ani. Eu se pare ca ma apropii. Sa ma bucur? :D