| Friday, October 12, 2007 |
| Flash&Bloodback |
Mai imi sangereaza din cand in cand gingia patandu-mi fata. Ceea ce poate fi nitel mai ciudat si mai jenant decat atunci cand te patezi cu sange pe turul pantalonilor. Pentru petele de ciclu that bloody waste of fucking time oamenii-martor au explicatii evidente care de cele mai multe ori nasc chicoteli si mistouri, remarci de buna dispozitie care ii inveselesc pe cei din jur. Insa sangele care incepe sa siroiasca spontan de mai stiu eu unde nu e atat de prietenos cu privitorii, fiind mai degraba Carrie decat CareFree.
Ii dadeam fel si fel de indicatii unuia dintre mesterii ultimelor zile cand deodata am simtit cateva bule de sange care trec printre dinti, scurgandu-se apoi in siruri pe barbie. Barbatul a parut terifiat. Probabil se gandea ca toate lucrurile acelea pe care le vazuse in filme nu au cum sa i se intample tocmai lui si uite totusi o metamorfoza se produce in direct chiar acolo sub proprii sai ochi. Port conversatia fireasca, ii spun ce pungi sa care, in ce ordine, cu care sa aiba grija atentie fragil si toate astea in timp ce stau in fata lui ca un personaj OTV menit sa faca surprize oamenilor obisnuiti, cu siroaiele mele de sange susurand spre barbie. In tot acest timp el ma priveste speriat si se grabeste sa faca tot ce ii spun.
Se impiedica in timp ce o ia inspre pungi, arunca din cand priviri mirate inspre mine; eu care imi pastrez forma specia si culoarea, dar si siruitul de sange de pe barbie, neclintita tacuta si impasibila. Ceea ce poate parea putin crud din partea mea caci omul ar vrea sa stie daca o sa i se intample ceva, asteapta nerabdator un indiciu din partea mea, orice, iar eu nu-i dau decat indicatii.
*
Ma lovesc arareori in vis de un neon care palpaie. Palpaie cu fotografii fosforescente si palpaie atat de tare incat ma doare dosul pleoapelor. Incerc sa prind imaginile care se itesc din poza insa dureaza prea putin, fiind succedate in cateva secunde de altele. Si in adormirea mea nocturna in loc sa visez imi apare ceea ce as fi putut sa visez daca as fi stiut cum sa las aprins neonul. FrustrantLabels: urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 1:32 AM   |
|
| 11 Comments: |
-
-
Un neon care pâlpâie şi o fată sângerând. Un început dintr-un film de-al lui Tarantino sau o suferinţă mută gen Kim Ki Duk. Oricum aşteptăm un deznodământ pe măsură. :D
-
-
out of topic question:
exista la vreo librarie din bucuresti cartea de Francis Ching : Architecture, Form, Space & Order
anyone who can help, thank:)
-
There's something about this entry..
-
ionuca: da, sunt bine :) it's just a funny bleeding, not a troublesome one. am mai multe incizii in gingie si uneori mai imi sangereaza dupa ce mananc
dani mocanu: sunt o fatafilm yeey :D
diana bobar: nu am purtat niciodata o rochie de mireasa. mai sunt o candidata potrivita pt kill bill?
thian: incearca la libraria noi de la sala dalles. acolo sunt multe albume de arhitectura
ela: what?? what?? ;)
-
Ce-mi place complexitatea asta a ta. Mai intai scrii un post cum numai un mare ar putea sa o faca si-apoi comentezi bucuroasa ca un copil. :)
-
e super ciudat cum scrii..pare ca ai de fiecare data un alt stil si totusi e acelasi ..de fapt ...esti aceeasi ?!
-
@ diana
Interesant punct de vedere au ridicat cititorii tai :)
Carevasazica, reusesti sa te impaci azi si cu tine cea de ieri sau de alaltaieri ? :)
Si cand cea de ieri nu iti mai place, o iei si o ascunzi in dulap pentru alte vremuri sau o arunci pe geam iremediabil? :)
Eeeh, ganduri anapoda...
-
ela :)copilul castiga intotdeauna
serendipity: da, sunt aceeasi. sunt singura pers care scrie pe blog.
meplusmyelf: toate dianele coabiteaza in liniste si pace, se inteleg de minune unele cu altele
-
nice post!subscriu si eu la ce a apus ela ref la copilu mare din tine;))
|
| |
| << Home |
| |
|
|
Ouch! Are you ok?