| Friday, April 13, 2007 |
| Tweety sunt eu (de azi) |
Conform unei casiere dintr-un magazin. Da… a fost nevoie de interventia paznicului pentru a nu-i pune in primejdie pe ceilalti cumparatori. Care, pe bune acum, nici macar nu au vreo vina, au venit acolo sa isi faca cumparaturile si dau de mine, un om periculos. Cred ca de acum incolo se vor gandi de doua ori inainte de a-si duce copiii intr-un supermarket.
Declaratia mea (va rog ascultati-o.. nu va faceti o impresie despre mine pana nu ascultati si versiunea mea):
Diana: m-am certat azi cu o casiera in magazin.
Diana: vorbeam ceva cu o persoana in timp ce stateam la casa
Diana: si tipa care vindea la casa mi-a raspuns obraznic
Diana: desi nu vb despre ea si nici cu ea.
Diana: m-am enervat (f rar ma enervez) si mi-am luat tonul dur spunandu-i ca nu vorbeam cu ea si ca nu e politicos sa intervina intr-o discutie ce nu o priveste
Diana: despre ce era discutia dintre mine si respectabila prietena (care nu are nici o vina in povestea asta si va rog sa nu ii asociati numele cu al meu)? eram chiar in dreptul casei cand in magazin intra un barbat. vine in dreptul casei de marcat la care ne aflam si ne intreaba daca poate sa ia 2 pachete de tigari. persoana cu care eram ii face semn sa ia. el ia, plateste si pleaca. dupa care ii spun persoanei cu care eram: "mie mi s-a parut nepoliticos gestul sau. erau doar 2 persoane in spatele nostru si nu ar fi asteptat mult".
Diana: casiera a fost f foarte indignata. Nu ea e de vina, imi spune pe un ton rastit si mai imi spune ceva legat de lipsa mea de bun simt
Diana: eu ii amintesc: doamna, nu v-am invinovatit
Diana: in plus nu vorbeam cu dumneavoastra. aceasta era o discutie intre noi, care nu va privea si mi se pare aiurea sa interveniti si sa imi faceti mie morala. Pt ce?
Diana: i s-au incins privirile. cand i-am spus ca nu o priveste discutia s-a simtit jignita si m-a facut nesimtita. Si imi spunea ca ce nepoliticos din partea mea sa spun ca nu o priveste. Ca ea are o varsta si ce varsta am eu de imi permit sa ii spun asta (yup argumentul ”varsta pe care o am imi da dreptul sa ii bruschez verbal pe cei mai tineri decat mine acuzandu-i de nepolitete” )
Diana: si apoi au venit din partea mea urmatoarele cuvinte care au izbit-o ca o lovitura de lant peste ecranul casei de marcat “intr-adevar, poate ca v-ati obisnuit sa dati sms-uri la otv si vi se pare firesc sa comentati discutiile personale ale unor straini”.
Diana: aici a fost momentul in care casiera l-a chemat pe paznic. era nevoie de gestul asta ca altfel cine stie unde s-ar fi ajuns.
Diana: am ajuns sa o vad si pe asta: sunt un huligan al supermarketurilor.
Diana: si ce regret la povestea asta e ca nu am banuit ca se va ajunge aici. As fi facut ceva mai a la bonnie & clyde. As fi rapit niste ursuleti de jeleu. As fi tras cu pistoale cu cip in oameni. as fi dus la o varsare de ketchup. As fi facut ceva demn de o astfel de imobilizare de forta, intelegi?
PS: imi cer scuze parintilor daca vreun copil ajunge pe blogul meu cautand un post despre tweety canarul si da peste acest post despre violentaLabels: pe langa fotbal, urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 11:14 PM   |
|
| 4 Comments: |
-
Indraznesti sa comentezi?
-
Ai o bere sau ....o lada cu bere din partea mea pentru asta. ai razbunat grupul nesupusi in fata casierelor/vanzatoarelor si care, pe langa faptul ca sunt niste pamanteni ordinari care nu inteleg rangul de zeu al unei vanzatoare, si mai au si pretentii de supraoameni.
pe de alta parte, mie mi-ar fi pe veci rusine. cum de ai putut sa discuti despre norme etice/morale in fata unei casiere. nu stiai ca vei deranja cea mai inalta autoritate intelectuala, care este, adica bodyguardu'/portaru'/sau in cel mai rau caz femeia de serviciu.tot care este si trebuie sa vina sa dea sentinta. asa ca, se poate sa trec cu vederea de data asta, dar data viitoare ...prefer o mica aprofundare a lucrarilor despre etica de la Aristotel la Kant si John Stuart Mill .
-
Ai riscat sa ti se puna poza in toate supermarketurile si sa te priveasca suspect toate doamnele de la tejghele :D
Toate sint asa. Cred ca e cerinta obligatorie la angajare.
-
Imi amintesc o faza amuzanta. Eram la casa. Luam un cadou pentru un prieten, de ziua lui. Ii luasem la modul serios ceva de Eliade, si la misto "viata lui Irinel Columbeanu". Am pus-o eu cumva incognito pe banda de la casa, dar cand s-a ajuns la scanare, casiera a tresarit: "Iu, ce-i asta?". Aparuse pe scaner "iri". Zic "e un cadou, la gluma, pentru ziua cuiva". Zice "aaa...", si imi zambeste complice... eram doua fane ale lui Irinel Columbeanu de parti diferite ale "baricadei", si nimeni nu ne va afla vreodata secretul... Ramane intre noi si scaner.
|
| |
| << Home |
| |
|
|
Indraznesti sa comentezi?