all the small things
 
Wednesday, December 19, 2007
Datorie (1) sau Posibile simptome de claustrafobie pentru un ipohondru nepretentios
M-au imboldit Irina femeia simpla si Raluca de astazi si jeux d'enfant sa vorbesc despre cadouri. Insa eu:

Nu stiu ce-mi doresc de Craciun. Niciodata nu stiu. De cativa ani. Cam multi.

*

Aveam vreo zece ani cand in preajma sarbatorilor asteptam la rand intr-un butic sa imi iau suc si niste dulciuri. Inaintea mea era o femeie stearsa si mica parca alcatuita din acele trasaturi care te fac invizibil in ochii celorlalti. Si toata invizibilitatea ei s-a risipit dintr-o data cand i-a venit randul sa comande. Trei baloane si trei ciocolati i-a spus vanzatoarei. Era animata brusc si neasteptat de o bucurie mai puternica decat toata amaraciunea din care era facuta, acea bucurie plapanda si pura si minunata in raritatea ei pe care a simtit nevoia sa o explice vanzatoarei mirate. Anul trecut nu am putut sa le iau decat baloane. Secventa aceea a fost ravasitoare pentru mine. Nu stiu daca motivul era acela ca am fost un copil melancolic si usor depresiv care simtea nevoia de a se afunda in toata nenorocirea lumii sau pentru ca aceea era reactia fireasca - de a primi o astfel de replica ca pe un pumn in plex. In acel Craciun m-am simtit vinovata si rusinata de cadourile pe care le-am primit.

*

Inca ma simt putin inconfortabil cand vine vorba de cadouri si nu stiu cum sa reactionez. Pentru ca nu ma bucur si in acelasi timp apreciez gandurile si bataia de cap si micile sacrificii care stau in spatele oricarui cadou. De cele mai multe ori incerc sa glumesc pe seama lor, speculand niste clisee, tocmai pe motiv ca nu stiu cum sa ma port atentie fragil! iar alteori spun politeturi care cred ca suna fals. E putin jenant, in ambele cazuri, si nu ma plac defel in astfel de momente.

*

In cutia mea cu lucruri de demult despre mine sunt si cateva scrisori catre Mos Craciun. Eram foarte politicoasa si imi era teama sa nu intrec limita. An de an ii spuneam ceva de genul Draga mosule, daca se poate, trimite-mi o cutie de carioci si niste ciocolate Mars. Dar daca nu se poate nu-i nimic, nu ma supar. Ma induioseaza sa ma revad asa, cu atentia aceea nemarginita fata de celalalt, cu teama de a nu-l strivi cu dorintele mele sau cu pretentii de orice fel. Inca sunt asa si e un gand cald si reconfortant care ma face sa continui sa zambesc.

Sunt un copil care nu mai e copil si asa am fost dintotdeauna.

P.S. Stiti ce este claustrafobia? Aflati aici.

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 6:55 PM  
15 Comments:
  • At 5:20 AM, Anonymous papagigli said…

    Deja nici nu mai stiu ce dracu sa mai zic. Tocmai eu. Cred ca asta-i motivul pentru care nu postez de fiecare data desi, ti le citesc pe toate. Probabil ca le consider drept cadouri si fiind prea multe, imi e frica sa fac vrun comentariu care prin repetitie ar putea parea un automatism ieftin. Di, ai talent cu caru'!
    Si intre noi fie vorba, ai merita un barbat ca mine :D

     
  • At 10:57 AM, OpenID aujourdhui said…

    "Sunt un copil care nu mai e copil si asa am fost dintotdeauna." Si atunci cum ramane cu Spice Girls? :P Cadourile nu sunt neaparat materiale... si nici macar nu trebuie sa le privesti ca fiind "cadouri"! :)

     
  • At 11:29 AM, Blogger racutza said…

    Asa sunt si eu! Intotdeauna am grija de ceilalti, sa nu ii deranjez, sa fiu draguta, calda, sa nu intrec limita, mereu am fost asa numai ca putin inteleg felul asta de a fi, multi calca in picioare!

     
  • At 1:20 AM, Blogger supercalifragilisticexpialidocious said…

    Welcome to the club. Tot un batranel captiv in trupul unui copil?

     
  • At 5:10 PM, Blogger Diana said…

    papagigli: vezi ca ai replica pt orice? ;)

    aujourdhui: recunosc ca la cadourile surprize-erotice zambesc larg

    racutza: oftez. cunosc cativa dintre aceia de care vb

    supercalifragilistic: am obs ca in ultimul timp incerc sa recuperez anumite copilarisme ratate in anii de demult. poate ca ma asteapta o maturitate copilaroasa cine stie :)

     
  • At 1:21 AM, Anonymous Alex_S said…

    Poate ca nici nu e bine sa-ti doresti ceva de Craciun, ma rog, ma refer la chestii materiale numai...
    Unde mai e surpriza, unde mai e emotia pe care o ai despachetand un cadou?
    Mi-a placut ce ai scris, am fost alaturi de tine observand-o pe femeia cumparand baloanele si ciocolatile... Ai un suflet mare, stii asta?

     
  • At 1:00 AM, Blogger Ela said…

    Pe mine cadourile ori ma fac foarte foarte fericita, ori ma supara ingrozitor.

    Primesc cu bucurie ORICE cadou de la un simplu cunoscut si ii sunt recunoscatoare chiar daca nu stiu nici macar la ce se foloseste obiectul primit.

    Pe de alta parte, ma supar teribil cand o persoana draga, care eu credeam ca ma cunoaste, imi tranteste cel mai nepotrivit cadou.

    Norocul meu e ca extremele sunt rare.

    Cum tii tu minte intamplari din astea care ating sufletul. :)

     
  • At 11:11 AM, Blogger natty said…

    pentru mine cadourile inseamna foarte mult si cele de la prieteni si de la parinti, dar nu imi place sa le spun ce sa imi cumpere sau ce-mi doresc, mereu imi iau ce simt ei si intotdeauna gasesc ceva special.:)

    Craciun fericit Diana! >:D<

     
  • At 5:30 PM, Blogger Diana said…

    craciun fericit tuturor va doresc :)

     
  • At 12:48 AM, Blogger 1307 said…

    cand nu mai suntem copii vom fi murit de mult, a spus Brancusi ;)

     
  • At 7:12 PM, Blogger Diana said…

    un ideal: to mature into childhood :)

     
  • At 10:31 PM, Anonymous RMN said…

    Sarbatori fericite si pe 2008 :)

    http://www.youtube.com/watch?v=4L7GXs3GQuM&feature=related


    Pe melodia asta imi fac "bilantul" la finalul fiecarui an.

    Nu vreau sa fiu patetic si egoist dar hai sa-i ajutam macar acum pe cei care au nevoie. Doar suntem in blogosfera, vorba circula repede, bune intentii avem toti, putem sa ne mobilizam.

     
  • At 2:50 PM, Anonymous RMN said…

    Sincer nu am un plan in minte. E o idee. Dar se poate face..un colind la o casa de batrani.. o licitatie de ceva in strada pentru o casa de copii..

     
  • At 12:26 AM, Blogger Diana said…

    uite :) pana acum nu am fcaut nimci organizat. insa 1 data pe an strang haine si alte lucruri si le dau fie unui orfelinat, fie unei scoli pt copiii hipoacuzici

     
  • At 3:56 AM, Anonymous Anonymous said…

    mul?umiri foarte interesant,

     
Post a Comment
<< Home
 
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory