Cand dorm sunt acolo. In fata mea nu-i decat ciocolata topita, din ce in ce mai multa, apropiindu-se de mine pana nu mai pot zari nimic, ca si cand dincolo de ea nu mai e nimic. Si dintr-o data am convingerea asta, ca intr-adevar dincolo nu mai e nimic altceva. Totul dintr-un ceva anihileaza orice altceva - asta este ceea ce aflu pe pielea mea. Stranie senzatie: cum se simte dictatura. Exact ca numaiciocolata.
Black blanck. Nu vad nimic, exact ca intr-un somn fara vise. Incerc sa il sparg imaginandu-mi ceva pe care mai apoi sa il transform in vis. Ceva care ar fi putut aduce cu viata mea din afara cutiei cu bomboane. Pornesc de la ceva familiar - imaginea mea dintr-o iarna posibila, din iarna de care ma desparte un perete de carton:
Diarna - imbracata intr-o salopeta din latex negru, cu manusi si fular de lana. Umblu cu un foehn in mana cu care ii gadil la subrat pe oamenii de zapada. Batosi ca niste paznici la Buckingham sfarsesc prin a se tavali de ras. Diarna - numele meu secret cand arunc cu bulgari.
Inca nu vad nimic asa ca ma concentrez numai la ce aud. Astept sa prind zgomotole diminetii. Zapada scartaind sub talpile lor si imediat lopata lovind asfaltul. Un fel de racait si apoi un mieunat de curiozitate. Vecinii mei pensionari se harjonesc si rad si insotesc cu un chiot fiecare lovitura in zapada inghetata.
Camera mea sta unde trebuie pentru a putea auzi tot. Da inspre o gradina, un restaurant si o strada fara trafic. E o camera dintr-o casa vagon, putin denivelata intr-o parte, taman bine ca sa fie transformata cu succes in vreun acordeon. Ma lasa sa ascult si ma ajuta sa ma trezesc putin ametita, o trezire perfecta.
Vecinii au terminat treaba si se uita victoriosi in jurul lor, avand la picioare gramezi de ciocolata alba sfartecata si domesticita.Labels: extracalifragilisticexpialiwowdocious |
This comment has been removed by the author.