| Thursday, August 14, 2008 |
| 2 forme de libertate - un dialog real urmat de unul imaginar |
Eu: Sunteti liber?
Taximetristul: Liber ca un taxi!
*
Acum o saptamana pe cand ma intorceam acasa am nimerit intr-un autobuz aproape gol care s-a tot golit pana am ramas singura lui pasagera pentru ultimele sale 4 statii. M-am simtit putin ciudat, aveam remuscari ca uite, desi platesc abonament la fel ca multi altii, autobuzul acesta isi risipeste benzina numai pentru mine.
-Sunteti liber?
-Liber ca un taxi mai mare.
- Dar asta nu cumva e o forma de libertate ce echivaleaza cu un furt? Nu e ca si cum as fura de la RATB, de la stat, de la alti calatori cinstiti? Deschideti usa, permiteti-mi sa cobor!Labels: urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 4:38 PM   |
|
|
|
| Wednesday, August 06, 2008 |
| Politica, o copilarie |
 Atasez aici prima mea poezie, compusa in anul 1990, la varsta de 5 ani si un pic. Varsta mea de aur, cand credeam in utopii si visam sa devin un strasnic REVOLUTIONAR.
Ce copilarie: am avut crezuri si aspiratii politice.
Ei, mai incolo am citit un articol f fain de Roland Barthes despre utopie. Iar Barthes asta m-a tras de urechi si m-a invatat minte. Sa nu mai fiu naiva! Sa nu mai dezvolt teorii! Sa nu mai am parti pris-uri! Si mai ales, pentru numele lui Dumnezeu, sa nu ma mai infierbant si sa ma agit pentru vreo cauza! A facut asta intr-un mod extrem de delicat, fara a-mi invineti orgoliul.
"Utopia este domeniul dorintei, spre deosebire de Politica, ce este domeniul nevoii. De aici si raporturile paradoxale ce se instaleaza intre cele doua tipuri de discurs: acestea se completeaza, dar nu se inteleg: Nevoia ii reproseaza Dorintei iresponsabilitatea si inutilitatea sa; Dorinta ii reproseaza Nevoii cenzurile sale, forta sa reductiva." [Roland Barthes - L'Utopie]
Acum la discutiile despre politica tac. Sunt prezent-absenta. Ma uit la interlocutor, dar ma gandesc la ale mele. La lucrurile mele marunte si insipide de femeiusca superficiala.
Idealuri, in ce zari v-ati risipit??? ;)Labels: dianacronisme |
| posted by Diana Adela Martin @ 5:30 PM |
|
|
|
| Tuesday, August 05, 2008 |
| Goluri si lipsuri |
O anume dezolare si o oarecare desertaciune se simt in vocea lor. 2 batrani discuta in autobuz despre Liga 1 si despre meciuri pe care n-au cum sa le vada.
Sunt 2 microbisti pensionari care masoara timpul in etape si campionate. Iar acum iata-i disperati: au o varsta la care timpul curge prea incet in lipsa unui campionat pe care sa-l urmareasca si totusi prea repede pentru ca lipsa aceasta sa nu conteze. Ofteaza. Sunt debusolati ca si cum timpul s-ar deregla in lipsa instrumentului cu care s-au obisnuit sa il masoare, devenind ceva dezordonat si dificil de manevrat din care nu intrezaresc decat sfarsitul. O bucata uniforma de nimicuri si plictiseli. |
| posted by Diana Adela Martin @ 2:38 PM |
|
|
|
|
|
