all the small things
 
Sunday, July 15, 2007
Drumul de intoarcere
Intind capul pe bancheta trenului si incerc sa atipesc. Ma visez.

Pe sezlong fara ganduri stau si privesc ca la cinema. Marea. Imagini clare. Din cand in cand bruiate de rafale de vant. Uit repede tot ce vad. Un spatiu gol in care gandurile se pierd usor. Precum mareea le simt. O imagine care se retrage lasand in urma nimic.

Ar fi iesit poate un vis frumos daca toate aceste imagini s-ar fi depus una peste alta insa asa nimic. Fotografii ale unui film voalat. Cum a fost la mare, Diana? voi fi intrebata si nu voi sti ce sa raspund. Chiar asa, oare cum a fost?

Deschid ochii si ma intind dupa cosul de plaja, mare si patratos, din rachita fina si trestie de zahar de unde scot pe rand biscuiti, mere si un termos cu apa. Molfai incet si trag cu urechea la conversatia celor din compartiment. Le fur cuvintele pentru a spune mai apoi povesti ce nu imi apartin. Scorneli.
posted by Diana Adela Martin @ 2:24 PM  
9 Comments:
  • At 3:41 PM, Anonymous Anonymous said…

    Diana iar ai uitat sa iei nectarine la tine :P

     
  • At 4:50 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    de ieri nu mai sunt o novice in privinta nectarinelor :D

     
  • At 5:11 PM, Anonymous Anonymous said…

    Welcome to the club :)

     
  • At 12:14 AM, Blogger Sahara Penguin said…

    Am un prieten care numeste asta "furt de dialog". :) Si eu sunt hoata uneori :)

     
  • At 10:34 AM, Blogger Diana Adela Martin said…

    imi place sa ascult conversatiile din tren. e ciudat ce povesti/confesiuni scoate la iveala calatoria cu trenul.

    sa dau insa mai departe povestea in numele meu nu ma caracterizeaza. in copilarie incercam sa inventez tot felul de povesti pt a-mi justifica anumite greseli, repetam in minte scenariul insa cand venea timpul sa dau fata cu persoana respectiva ma rusinam si renuntam la scorneli :)

     
  • At 2:10 PM, Anonymous Anonymous said…

    ti-am trimis si eu un comentariu, dar vad ca nu a aparut. nu stiu de ce...
    iti spuneam ceva de copilarie :)
    stii, gustarea ta de biscuiti cu mere ar trebui sa o servim mai des. ne ajuta sa ramenem vesnic copii, sa nu ne maturizam niciodata, sa fim mereu un semn de intrebare si de exclamatie in acelasi timp. mereu uimiti si intrebatori...

     
  • At 3:15 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    sorry, nu stiu de ce nu a ajuns la moderare comentariul
    traiasca biscuitii cu mere, sper sa nu raman fara :)

     
  • At 3:30 PM, Anonymous Anonymous said…

    Eu ma duc spre finalul lui august :)

     
  • At 3:36 PM, Blogger Diana Adela Martin said…

    ahh...si pierzi inceputul sezonului 2 de la nora pentru mama? ntz ntz ntz

     
Post a Comment
<< Home
 
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory