Am un talisman al iubirii secret si norocos - un cuplu care ma face sa cred in lucruri bune, intamplari fericite si coincidente norocoase si care imi apare ca reprezentand genul de relatie pe care il idealizez, foarte atenti unul cu altul, pusi pe sotii, facandu-si cadou atingeri fragile, glume si priviri calde. I-am vazut doar de trei ori si la scurt timp dupa aceea am avut parte de momente norocoase. Nu pentru ca ar fi actionat in mod direct asupra mea, ci mai degraba discret, insinuandu-se in dispozitia mea emotionala si in vitalitatea mea, dandu-mi un suflu nou care ma facea sa cred in lucruri minunate si chiar sa le fortez.
De fiecare data i-am intalnit in zona Piata Amzei. Prima oara cand i-am vazut, intr-o toamna acum cativa ani, eram in magazinul angst, asteptam la aceeasi coada sa ne vina randul la cumparat mezeluri, eram chiar in spatele lor. La inceput nici nu i-am observat, nu ieseau cu nimic in evidenta fata de niste altii si obosita cum eram am preferat sa nu imi risipesc atentia pe ce se intampla in jurul meu. Insa ceva, un nu stiu ce, conversatia dintre ei sau poate o anumita intimitate croita in jurul lor ca un invelis de haine si care ii izola de ceilalti mi-a sustras atentia si a indreptat-o asupra lor.
Erau fizic acolo si totusi nu erau, apartineau parca unui alt loc aflat la o distanta invizibila de acesta, incremeniti intr-o constructie a imaginatiei lor très année dernière a marienbad si totusi intr-atat de vii. Isi duceau viata intr-o irealitate imediata (abia dupa ce i-am vazut am inteles expresia asta pentru ca ziua urmatoare sa o experimentez si eu cu cineva). Ii ascultam cum vorbesc unul cu altul, cum se devorau printr-o conversatie witty spusa pe un ton delicat si imi era din ce in ce mai clar ca pentru ei erau un simplu act de prezenta toate celelalte interactiuni.
Mi i-am imaginat: pe el imbracat intr-un sacou din catifea de culoare albastru inchis cu papion la gat si blugi, pe ea intr-o rochie galbena cu maneci scurte, bufante, cu parul prins neglijent-studiat intr-o coada, tinand in mana o jacheta dintr-acelea foarte scurte. Apoi in costume renascentiste si dupa aceea intr-o vestimentatie de anii 30. In realitatea aceasta insa ei purtau salopete de un verde inchis, acele salopete pe care le poarta muncitorii comunitari sau muncitorii REBU. Ziua urmatoare am intalnit un acel barbat si nu mi-a mai stat gandul la cuplul care ma fasci-intrigase cu o seara in urma, preocupata fiind de relatia mea cu aer suprarealist.
echivalentul clipei de somn si de trezie, in care vis si stare treaza inceteaza sa mai fie separate nu poate fi regasit decat in iubire (gellu naum - medium)
A doua oara i-am vazut tot intr-o seara, la un an de atunci. Inconjurati de cateva maturi si forase, stateau pe o bordura in fata magazinului angst si isi faceau unul altuia sandwichuri. Neschimbati. Intre ei, acelasi minus de spatiu.
Dar si a treia oara.Labels: dianacronisme, extracalifragilisticexpialiwowdocious, urbane |
Gandesti si simti frumos ;)