| Monday, June 25, 2007 |
| Lucruri marunte scrise pe post-its |
Aruncate de la etaj, un vartej de carti de vizita pe care scrie holly golightly calatoare pluteste in aer. Incercand sa le evit imi infig tocul unei sandale in crapatura din pavaj si raman acolo, pierduta in trotuar. Si stau si stau si cum stau asa imi tot vin in minte fel si fel de chestii pe care incerc sa le prind cu niste ace de gamalie ca sa nu le pierd. Cautand sa imi ocup si eu timpul cu ceva pana la aparitia unui somehow-of-a-cinderella-saviour ma intind dupa cateva carti de vizita pe care le inhat cu greu cu mica mea plasa de fluturi, dezechilibrandu-ma, apoi mai adun cateva de pe umar si le transform in post-its.
· oare ce face Marc Jacobs la ora asta? Nu stie cata nevoie am de el?
· copilaresti: Du-te acolo nu stiu unde, adu-mi aia nu stiu ce . Cat de draga mi-a fost povestea asta in copilarie, era cea care ma ajuta sa ma linistesc dupa o criza de astm. Aveam o gramada de carti cu povesti pe care insa bunica mea le-a aruncat recent pe motiv ca ce nevoie mai ai de ele. Le duc dorul. Am multe momente cand incerc sa recreez anumite stari pe care le aveam in copilarie si pentru asta apelez la obiecte cheie: carti cu povesti, pantalonii scurti pe care i-am purtat la admiterea la liceu (si care acum abia lucreaza pe post de shorts de mare), mamaia si neptun; albumele cu fluturi mari, frunze si pesti desenati cu creionul de un gri sticlos, cerneala si scrisul cu alineat ma fac sa ma simt din nou ca o scolarita; steaua vs fc bastia, aston villa, borussia dortmund, fenerbahce, hajduk split, juventus torino; adrian ilie, filipescu, damian militaru, zoltan ritli si of course marius lacatus tineri si alergand pe gazon in costumul lucios ros albastru; martisoarele de 1 martie, flori si felicitari cu poezii oferite de baieti care au devenit brusc timizi si stangaci; increderea fabuloasa pe care o aveam in mine pot sa fac orice imbinata cu emotivitate
· am cearcane care nu imi plac deloc. Cum sa scap de ele?
· Patricia Petibon Les Folies Françoises. Uneori muzica baroca face ca lucrurile sa se schimbe si vara sa nu ma conteze deloc on se sent tout à coup par elle transporter au fond des forêts.Labels: dianacronisme, urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 2:41 PM   |
|
| 4 Comments: |
-
mdah... si eu trait sentimentul de dezamagire, cand am vazut ca mi-au disparut colectiile de suprize pe care le strangeam cand eram pitac: turbo [surprizele cu masini], lazar[ cele cu avioane, tancuri and stuff] cin-cin [cu fotbalisti]samd.
singurul lucru care a scapat e un clasor cu cateva zeci de timbre. nici acum nu stiu cum a rezistat.
-
tin minte ca imi cumparam guma de mestecat special pt surpriza :) dupa un timp am trecut la ouale kinder si cred ca mai am minigadgeturile kinder ascunse intr-un loc unde sa nu fie gasite
-
Eu inca mai am chestiile astea din copilarie...dar nu langa mine...la bunici in pod :D. Cel mai mult ma fascineaza ornamentele pentru bradul de Craciun de pe vremea aia. Cu fiecare ocazie scormonesc prin cutia respectiva...si parca simt mirosul vremurilor acelea...cand ma uit la ele imi amintesc intunericul magic din iernile in care chiar ningea...prajiturile lui buna-mea, bunicul care venea de la vanatoare nins din cap pana in picioare. Sweet memories...
-
Bunicii strajuiesc cele mai frumoase amintiri si visele noastre, poate de asta ni-s atat de dragi. Meciurile Stelei din Ch League si apoi cele din UEFA de acum 10 ani imi sunt atat de dragi in special pentru ca le-am vazut alaturi de bunicul meu.
Mi-a placut mult fotografia cu buna ta (ti-am mai spus asta) :)
|
| |
| << Home |
| |
|
|
mdah... si eu trait sentimentul de dezamagire, cand am vazut ca mi-au disparut colectiile de suprize pe care le strangeam cand eram pitac: turbo [surprizele cu masini], lazar[ cele cu avioane, tancuri and stuff] cin-cin [cu fotbalisti]samd.
singurul lucru care a scapat e un clasor cu cateva zeci de timbre. nici acum nu stiu cum a rezistat.