| Monday, August 27, 2007 |
| Some People Never Went Crazy |
some people never go crazy.
me, sometimes I'll lie down behind the couch
for 3 or 4 days.
they'll find me there.
it's Cherub, they'll say, and
they pour wine down my throat
rub my chest
sprinkle me with oils.
then, I'll rise with a roar,
rant, rage -
curse them and the universe
as I send them scattering over the
lawn.
I'll feel much better,
sit down to toast and eggs,
hum a little tune,
suddenly become as lovable as a
pink
overfed whale.
some people never go crazy.
what truly horrible lives
they must lead.
[Charles Bukowski - Some People]
*
Cand eram mica lucrul de care imi era cel mai frica era nebunia, forta aceea care iti disperseaza universul pentru ca mai apoi sa il asambleze gresit. Imi era prea frica de puterea ei, o vedeam ca pe un luptator ce nu isi menajeaza victimele, torturandu-le si lasandu-le secatuite de putere. Conform vederilor mele de atunci nu mai putea exista viata dupa nebunie.
Am avut momente de depresie lucida, cand am simtit toata confuzia si toata tristetea pana adanc in viscere.Am incercat sa le privesc ca un spectator, din exteriorul viscerelor asa, ca pe o experienta de care are parte o persoana care ah uite, sunt eu. A durat un an. Nu m-am gandit niciodata in acel an ca nu va trece. Am asteptat asa cum asteptam sa se scurga minutele dintr-un meci de fotbal. Mi-am trait sezonul de depresie cu rabdare.
Inainte de depresie nu imi imaginasem niciodata ca fericirea poate sa fie intr-atat. Diversa, magnifica, hranita din lucruri marunte, ca un radar gata sa capteze lucruri marete. Primii ani de dupa au fost spectaculosi, sunt anii despre care voi vorbi nepotilor, anii aceia, cei mareti, carora nu le-a lipsit nimic. Acum, dupa ce a trecut ceva timp de atunci, am inceput sa imi uniformizez fericirea, sa o supun banalului si sa o aduc in acel punct in care se poate rata cu usurinta. E o stare ciudata, intr-un fel mai inspaimantatoare decat depresia, o stare cu care te poti obisnui foarte usor, fara sa stii la ce renunti. Imi e teama sa nu ma obisnuiesc cu asa ceva. Cum la fel de teama imi e sa nu pierd miraculosul simt al vietii.
*
Multe persoane au ajuns pe blogul meu cautand sa afle cum sa scapi de depresie sau varianta mai hard cum sa scapi de depresie pe viata. Nu stiu daca exista retete generale, mie imi place sa cred ca exista o cheita care poate intoarce intregul mecanism pentru a-l repune inapoi in functiune. In acel an am probat diverse cheite, dar nu stiu daca ceea ce m-a ajutat a fost gasirea cheitei potrivite sau vointa de a gasi una.
*
Uneori ma mai cufund in piesele lui Sarah Kane, care pentru mine sunt niste radiografii acurate ale tristetii surprinsa in multe din formele ei: disperare, ce-rost-mai-are-totul, sentimentul nimicului, angoasa, torment. Cu personaje care sunt pe marginea prapastiei si nevoite sa sara. Cata poezie a extras SK din toata nebunia asta de sentimente. Si cata putere a avut sa le analizeze lucid.
more of Bukovski's poems here.Labels: dianacronisme, extracalifragilisticexpialiwowdocious, teatru |
posted by Diana Adela Martin @ 9:54 PM   |
|
| 7 Comments: |
-
Da, ai dreptate: nu exista retete pentru depresii. Eu am scapat de MY BIG ONE schimband muzica si making new friends. Cele pe care le am acum sunt asa de superficiale incat imi trec cu o cana de ceai si o portocala :)
-
Draga Dostoievskaia
M-ai convins, esti tare.
Eu, sa fiu sincer, nu am trecut prin astfel de experiente, poate pentru ca sunt dotat cu un grad avansat de nesimtire care ma protejaza. O fi bine, n-o fi bine, rau sigur nu mi-a fost. Sa vedem ce-o mai fi, dar parerea mea de profan in materie, e ca schimbarea status quo-ului e esentiala, chiar si in privinta domiciliu, daca se impune. Nici o aluzie. Ca veni vorba, sa iasa cum iti doresti!
-
Buna Diana!
Am revenit:D
Depresii am avut cu totii...conteaza cum treci peste ele.:)
-
merge si mai greu. Cred ca-i securitatea canadiana. Acum rid hahaha
-
intrati aici k poate merge mai bine....http://mara1306.wordpress.com
-
http://www.boreme.com/boreme/funny-2006/kitler-p1.php
ia depresia cu mana :)
-
Se spune ca aproape orice om sufera in viata, cel putin o data, de depresie. De multe ori apare din neincrederea in fortele proprii, lipsa de afectiune ca sa nu mai vorbim de cauzele cu adevarat grave cum sunt decesele celor iubiti sau drame personale. La un moment dat insa trece, DA! Nu ne vindecam complet si dintrodata de depresie dar cu timpul se atenueaza si va ramane doar o amintire sumbra.
|
| |
| << Home |
| |
|
|
Da, ai dreptate: nu exista retete pentru depresii. Eu am scapat de MY BIG ONE schimband muzica si making new friends. Cele pe care le am acum sunt asa de superficiale incat imi trec cu o cana de ceai si o portocala :)