all the small things
 
Tuesday, April 24, 2007
Beatitudine
Unele zile au o alta textura decat altele. Sunt facute din spuma de capsuni, din entuziasm si speranta si voiosie fara margini. Sunt acele zile in care simt ca ma asteapta ceva fabulos, de o incantare fara seaman.

Merg pe balustrada si zambesc la soare.

Topai pe un asfalt facut din nori. Ajung in Cismigiu. Trag aer rece in piept, zambesc,vad soarele reflectandu-se in geamul clasei mele din liceu.

Bjork It’s Oh So Quiet When You’re Falling in Love. Nu sunt indragostita si ma bucur de starea asta. Este atat de placuta si de reconfortanta; ca un cadou pe care mi-l fac cand si cand. Uneori simt nevoia sa imi acord numai mie atentie. Uneori un el nu are loc in gandurile mele. Adun prospetime si ingenuitate si fac rezerve de pasiune pentru barbati pe care inca nu-i cunosc.

Sunt lalele rosii in cismigiu si copii care se joaca. E agitatie si zumzet. Cand se face mai cald voi veni aici sa citesc pe o banca in parc, imi promit. Un domn ii spune unei doamne aratand spre marele dulau alb de la picioarele lui: in fiecare seara ii fac spaghete; le iubeste. Mie imi place foarte mult lasagna de la Casa Hirscher. Uneori ma sui dimineata in tren si merg la Brasov pentru a manca la pranz acea lasagna. Ma plimb pe strazi cu case vechi si ma intorc inapoi acasa.

Imi plac mult oamenii, ii gasesc atat de frumosi. Un gest, o privire, tonul vocii, o anume expresie a chipului, delicatete sau fragilitate, timiditate, exercitii de temeritate, simtul umorului, gratitudine, pozne.

Intalnesc atat de multi oameni care ma impresioneaza. Imaginea lor o pun la loc sigur:
  • O batranica mi-a dat locul in autobuz, a insistat sa imi dea locul, oare de ce?
  • Sunt pupata mult, “ca in filme”, de fetita prietenei mele.
  • In autobuz o doamna la vreo 60 de ani cu fata destinsa si cu un zambet, vai ce zambet putea sa aiba
  • Un el si o ea pe o strada din Sibiu. Mergeau tinandu-se de mana cu pasi repezi, el putin in fata ei; intre ei era un spatiu de fericire. Mi-a parut rau ca ma aflam pe acea strada, eram doar eu in afara lor si as fi vrut atat de mult ca intreaga strada sa fie doar pentru ei, cadou
  • Felul acelui barbat de a ma privi, ca pe o prajitura care ar putea disparea daca intinzi mana inspre ea. Pasiune si teama si stangacie. O privire care cand si cand imi trezeste nostalgii.
  • Un cuplu de maturatori indragostiti si felul lor special de a se izola de lume
  • Un batran imbracat in costum verde militar de care atarna decoratii. Isi vede prietenii in dreptul CCA imbracati la randul lor militareste si ochii ii devin luminite scanteind a nerabdare, candoare si dor.
  • Anumite gesturi ale mamei mele, nepretuite.

Labels: , ,

posted by Diana Adela Martin @ 10:39 PM  
3 Comments:
  • At 9:11 AM, Anonymous genial american said…

    Dianitudine.

     
  • At 3:00 PM, Blogger Diana said…

    un cuvant doar pentru mine, pretios cadou. promit ca o sa am grija de el :)

     
  • At 3:24 PM, Blogger Diana said…

    gestul frumos al zilei de azi:
    in autobuz, vb la telefon cu o prietena si ii spuneam ca am uitat sa iau gazeta sp dimineata cand m-am dus la facultate si ca nu cred o voi mai gasi la ora asta. dupa ce am terminat convorbirea baiatul care statea pe scaunul de langa mine a deschis rucsacul si a scos din el (tana nana..stiu..e previzibil ce voi spune) chiar gazeta sp.

     
Post a Comment
<< Home
 
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory