| Thursday, February 14, 2008 |
| Despre ordine |
si despre linistea care iti apare in fata ochilor cu foarte mare claritate. Ma sperie.
Simt asta ori de cate ori trec pe inserat prin dreptul vitrinelor vieneze. Birouri, lampi, scaune de frizer, covoare facute sul, cratiti si tigai, peruci, oroloage si ceasuri bratara. Primele dati priveam toate obiectele alea insa m-am invatat eu minte - eu, care sunt o persoana extrem de anxioasa - iar acum le privesc asa, cu coada ochiului si imediat intorc repede capul si o iau la goana. Imi arata prea mult din viata unui om, dar nu ca intr-o fotografie facuta intr-o zi insorita sau ca intr-un jurnal ci ca agenda anului ce vine in care detalii viitoare sunt puse la punct bine. Oamenii care lucreaza aici nu se sperie niciodata de amalgamul asta de obiecte care ii asteapta zi de zi, pregatindu-le in amanunt viata? ma intreb eu - eu care nu m-am simtit niciodata asteptata de vreun obiect, eu care n-am lucrat niciodata.
La Viena, cum se face ora 6 cum caut sa ma adapostesc.Labels: urbane |
posted by Diana Adela Martin @ 6:01 PM   |
|
| 7 Comments: |
-
şi cu amintirile ce faci ? unde îţi întorci privirea ?
-
asta-i intrebare de om batran ;) (apreciez ca ai invatat sa lasi comentarii)
-
asta a fost un fel de „bravo, apreciez, poate mai ai şi altă treabă”...e bine că încă nu ai amintiri.
-
Citind, m-am vazut facand ordine prin sertare... Stii ce dulce-amar e? Iti vin amintirile astea asa, cumva pe sira spinarii. Mi-e frica sa le arunc, astea sunt life-line-ul meu... Inchid repede sertarul si incerc sa uit...
Despre ce vorbeam? :)
-
ah the man... ah alex ... eu sunt o nostalgica tare nastrusnica. rad eu si fac misto, dar de fapt sunt un batranel (si nu o batranica) ce cara dupa el un ditamai sacul cu amintiri. al naibii de greu mai e dar nu ma-ndur s-arunc nimic.
(the man, ma bucur ca lasi comentarii. voi invata, promit! sa le apreciez)
-
Daca nu va stiam, era cat p-aci sa ma induiosez :)
-
|
| |
| << Home |
| |
|
|
şi cu amintirile ce faci ? unde îţi întorci privirea ?