all the small things
 
Friday, November 28, 2008
Singulara tragedie
Scuze... nu reusesc sa simt tristete pentru mortile necunoscute, indepartate...

Pippo Delbono rosteste aceste vorbe cu forta, muscand fiecare cuvant. Te prinde de la inceput in sensibilitatea rece a tragediilor straine, aratandu-ti moartea care va urma si disperarea si groaza. Si mai ales neputinta.

"Minciuna" este un spectacol despre 7 anume morti indepartate. Cele ale muncitorilor arsi de vii in incendiul care a cuprins intr-o seara de iarna uzinele Thyssenkrupp din Torino. Pe care le aduce in fata ta, cat sa le intuiesti, cat sa iti nimiceasca linistea comoda.

Unul cate unul, 7 oameni se duc la vestiarele lor, se dezbraca si isi trag pe ei uniforma. In liniste. Asa incepe spectacolul. Si se continua in liniste. In linistea unui bal cu calai ce danseaza suav si fotografiaza. Pe scena e iadul. Si puritatea. Cea a lui Gianluca, actorul cu sindromul Down, topaind gol si vesel printre spectatori si pe scena. Si a lui Bobo, batranelul surdomut care si-a petrecut peste 40 de ani intr-un ospiciu, oferind spectatorilor din primul rand privirea sa. Si o mica pauza. Iar dupa pauza


Urlete. Pe muzica lui Stravinsky - Sacrificiul primaverii niste corpuri se misca agitat, in spasme de disperare si neputinta. Isi lovesc trupul cu mainile si se dezbara de haine, aruncandu-le cat colo. Dau cu pumnii in grilaje, se contorsioneaza, zvacnesc. Cad uscate la podea si raman asa, in nemiscare.

Si apoi: l i n i s t e a

Martea trecuta am fost martor intr-un spectacol in care tristetea pentru mortile necunoscute, indepartate m-a coplesit.

[+ cate altceva despre spectacol pe aici si aici. Si va rog, ascultati Sacrificiul lui Stravinsky]

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 11:08 PM   4 comments
Wednesday, November 26, 2008
Tacerile
UN TOP 5
5. Tacerile filmelor politiste: cand se deschide un seif, cand cineva e urmarit, cand 2 oameni se ascund intr-o debara, asa ca Audrey Hepburn si Peter O'Toole in How to Steel a Million. Sunt taceri imbrobonate de sudoare, cu spectatori tinandu-se strans de mana.

4. Taceri urbane care separa 2 conversatii inutile. Fixate strasnic intre un plictis si-o alta galagie.

3. Sunt tacerile filmelor mute in care conteaza privirea. Privirea Louisei Brooks si a lui Rudolf Valentino.

2. Si tacerile cu rasuflarea taiata. Cele de dupa. De dupa deserturile bune sau ceva pasiune.

1. Tacerile-mi preferate sunt in jurul a ceva: unui sarut, unor cirese furate, unui ziar pe care sa-l fac jumi-juma cu cineva drag.

Imi plac tacerile. Uite-atat de mult:

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 7:40 PM   14 comments
Tuesday, November 25, 2008
Tatuaje de domni
1 literar. Din cartea domnului Tibor Fischer, Banda mintosilor. In care ni se vorbeste despre un zugrav care "are tatuata pe penis, in sus, toata lista echipei engleze de la Mondialul din 66". Memorabila echipa. La acel campionat Anglia a fost de vis, i-a avut pe Bobby Charlton si pe Bobby Moore si a ajuns pana in finala. Impotriva Germaniei lui Beckenbauer. Pe care a si invins-o, 4-2 a fost atunci!

Fotbalul de azi e si mai potrivit pentru astfel de tatuaje - e vremea echipelor scurte, spun pe un ton serios tacticienii.

2 real. Vazut intr-o piata din Militari pe vremea cand eram doar o fatuca. Un domn care vindea pepeni avea tatuat pe umar un mesaj. De avertizare. "Toate femeile sunt perverse". Si o lista de prenume pana hat la incheietura mainii.

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 10:58 AM   15 comments
Wednesday, November 19, 2008
Racing Life
Eduard Carol Novak, vicecampion la Jocurile Paralimpice de la Beijing in proba de ciclism, stie cel mai bine sa doboare ziduri.

Asta-i provocarea cu care se confrunta oricine practica un sport de rezistenta. Si apare in orice cursa. Un moment cand toate corpurile se aseamana. Fara vlaga, neputincioase, neobediente. S-ar impiedica pana si de aerul din fata. Lectia zidului e asta: in cel mai important moment al cursei, nu corpul conteaza.

Eduard stapaneste lectia. Plus alte cateva. Aveam sa le aflam intr-o dupa-amiaza de Ciuc cu soare, cand ne-am intalnit. Intr-o incapere care mirosea a ipsos, Eduard ne-a spus povestea zidurilor care i-au iesit in drum si cum a reusit el sa le doboare. Si atentie! aceasta nu este o poveste despre corp.

PRIMUL ZID
Eduard a inceput sa faca sport in copilarie. Prima pasiune: patinajul viteza, pe care il practica de la 5 ani. Pana sa implineasca 20 are deja 10 titluri de campion national si un loc 3 la Cupa Mondiala pentru seniori.

In 1996 are 20 ani si se indreapta spre Italia pentru un concurs la care nu va mai ajunge. Pe drum are un accident grav de masina. Este dus la spital unde urmeaza o serie de interventii chirurgicale dificile. Laba piciorului drept ii este inlocuita cu o proteza si gata, din acea zi de 14 ianuarie patinajul tine de trecut. Cat despre viitor, urmeaza o pauza.

CAUTARI
Pauza in care Eduard isi cauta un drum nou. Mai intai printre hartiile Facultatii de Drept, unde se inscrie ca student. Atmosfera de aici insa nu-i pe placul sau. Cei 15 ani de sport l-au obisnuit cu altceva. In primul rand, cu triumful. De cand cu accidentul, aceasta-i pierderea cu care se impaca cel mai greu. Ii lipsesc obiectivele si planurile de victorie.

Asa ca in 1998 Eduard incearca sa-si reia obiceiurile si se apuca de mountain-bike. Sport pe care il practica doar cativa ani. Din cauza protezei. Il incurca. E un sport in care conteaza echilibrul, iar proteza te face sa pici. Si apoi sa pici din nou, dupa cum marturiseste zambind. Zambeste si ridica din umeri: nu asa se face performanta. Si uite de-asta a si renuntat.

DE LA 0
Si apoi, la 25 de ani, se decide: "Vreau sa mai simt gustul gloriei..." E momentul cand Eduard isi aduna toate fortele pentru a sparge zidul aparut in urma cu 5 ani. Alege ciclismul, un sport asemanator patinajului ca pregatire fizica, si o ia de la 0

De la 0 si dupa 5 :) Cum termina lucrul la firma de asigurari unde era angajat ca jurist, cum se duce sa pedaleze. In jur de 10 km la fiecare antrenament, pana se lasa de seara.

DOMNU' ANTRENOR
Si familia, cum a privit noua pasiune? Cand parintii l-au auzit pe Eduard ca vrea sa se apuce de ciclism, s-au impotrivit. Din dorinta de a-l proteja. De alte accidente si de alte dezamagiri. L-au vazut insa cat e de incapatanat si au trecut de partea lui. In acei ani i-au fost cel mai important sprijin.

Tatal sau a inceput sa lucreze cot la cot cu el. Isi intrase in rolul de domnu' antrenor :). Asa ca au inceput sa invete impreuna care-i treaba cu ciclismul. Nu stiau nimic. Nici despre nutritie, nici despre tehnica sau mecanica. Eduard a invatat pierzand.

Si a pierdut mult? Ohoo... Acum poate recunoaste razand ca la primul sau concurs a fost intrecut pana si de fete. Atunci insa, chestia asta l-a enervat. Si-a pus ambitia si dupa un an a inceput sa castige. Din 2003 au inceput sa curga si titlurile: de 3 ori campion european in 2003, 2004 si 2006 si vicecampion mondial in 2007. Iar anul acesta si-a castigat argintul olimpic.

[si in continuare, discutia mea cu Eduard in 3 parti mici, aici: 1, 2, 3 ]

posted by Diana Adela Martin @ 8:37 PM   19 comments
Monday, November 17, 2008
Chinul placut
- Te face fericit ciclismul, Eduard?

- Fericit am fost in primii ani de ciclism. Pe masura ce apar asteptarile devine din ce in ce mai greu. Doar un antrenament din 10 e placut...

- Pai atunci, de ce le faci si pe celelalte 9? :) Despre ce e vorba aici?

- Despre perseverenta. Pe masura ce aveam pretentii de la mine si imi stabileam obiective, ciclismul nu mai era o placere. Si despre chin. Trebuie sa ajunga sa iti placa sa te chinuiesti. Si pentru asta e nevoie de multe antrenamente. Te antrenezi ca sa ajungi la un anumit nivel de suferinta si apoi te antrenezi ca sa o stapanesti.

- Si cum stapanesti sentimentul asta intr-o cursa?

- Cu capul. Se intampla: n-ai aer, n-ai putere, bagi deja peste 100. Te sperii ca uite cat mai ai din cursa si ce faci acum cand simti ca te lasa corpul? Numai mintea te forteaza sa continui cursa. Sau sa o castigi.
posted by Diana Adela Martin @ 11:13 AM   2 comments
Sunday, November 16, 2008
Tot felul de griji, tot felul de belele
- Acum ai o familie numeroasa. Esti insurat, ai 3 copii mici. A devenit presiunea de dinaintea unui concurs mai mare?

- Oh, da! Stress-ul e mult mai mare acum. Trebuie sa stiu ca acasa totul e perfect ca sa ma pot concentra la cursa. Fiind mici, copiii se imbolnavesc usor. Uite, in ultimele 2 saptamani Edmund, mijlociul, a fost internat cu pneumonie. Aveam programat cantonamentul la Sovata si a trebuit sa il amanam. Oricum, cu cat un concurs e mai important, cu atat cresc ingrijorarile. Pentru Beijing, stress-ul a inceput cu o luna inainte.

- Adica?

- Ai in minte miza si ti-e frica de toate. De ce mananci, sa nu cumva sa racesti pentru ca n-ai voie sa iei antibiotice... Pregatirea pentru Beijing a fost cu multe belele. Am fost in vara in Italia la un atelier mecanic si pe drum am avut probleme cu stomacul. Apoi m-a lovit o masina si iar stomacul. Dupa aceea am aflat rezultatul evaluarii bicicletei, iar cand am ajuns in China mi s-au umflat amigdalele.
posted by Diana Adela Martin @ 11:13 AM   0 comments
Saturday, November 15, 2008
Bicicleta de la Beijing
- Pagaia lui Patzaichin e obiect istoric. Povesteste-ne putin despre bicicleta cu care ai concurat la Beijing...

- Pai ce sa va spun? Avea saua cu 5,3 cm mai joasa decat a unei biciclete normale de concurs.

La inceputul lui iulie m-am dus la unul dintre cei mai renumiti biomecanici, sa-mi verifice bicicleta. Eu simteam ca ceva e in neregula. La catarari oboseam prea repede si ii observam si pe ceilalti ca stau altfel in sa decat mine. Si tehnicianul a fost cel care mi-a spus ca saua e prea joasa si ca ma dezavantajeaza mult. Cand am auzit...

Mai aveam 2 luni pana la Beijing, nu puteam schimba nimic. Ma antrenasem pe bicicleta asta si stiam cum s-o manevrez. Ar fi fost riscant sa fi ridicat saua tocmai atunci, inainte de Olimpiada. Asa ca am concurat cu saua joasa.

Asta insemna ca din cele 3 grupe de muschi, doar coapsa superioara lucra la capacitatea fireasca, de 80 %. Gamba si spatele coapsei lucrau doar la 5 %!!! Fata de 75-80 % cat ar fi trebuit. Cum se intampla in cazul adversarilor mei.


- Si cursa de argint de la Beijing cum ti s-a parut?

- In primele probe la care am concurat, de urmarire individuala si de contratimp 1 km, am luat locul 4. E frustrant un loc 4, mai ales cand vine dupa cel de la Atena. Vroiam sa imi iau revansa. Concuram de ceva timp impotriva spaniolului si a cehului, sunt niste adversari tari.

Am reusit la ultima proba, in proba de contratimp individual. Mi-a convenit traseul. E valurit si iti trebuie curaj pentru a lua curbele acelea. Drumul era imprejmuit de niste garduri de protectie inalte care ne impiedicau sa le vedem. Secretul asta a fost: curajul! Sa iau curba fara sa franez.
posted by Diana Adela Martin @ 10:07 AM   4 comments
Tuesday, November 04, 2008
Numai despre dragoste - O compilatie de anunturi matrimoniale
Despre dragostea mareata, cea care transcede limitele egoismului si ale perisabilului. Cea care se pune in slujba umanitatii. Chiar si dupa ce iubirea noastra va muri, numele noastre vor fi tot impreuna, pe aceeasi coperta.

DIDINAH - 55 ani, urgent, căsătorie cu filosof, din străinătate 55 ani, să scriem omenirii cartea sf Viitorul

Si despre dragostea care se revarsa, cand iti pui intreaga fiinta la dispozitia persoanei care-ti face inimioara sa bata bum bum cu tarie.

BARBAT 29 DE ANI.OFER FEMEILOR CONTRA COST,PAZA,SEX.SI POT FII SI SOFER PARTICULAR.

Dragostea celor care nu fac compromisuri a celor care ar astepta ani si ani aparitia acelei persoane care sa fie fix pe placul lor

Dacă eşti Tutu Ramona din Drăgăşani Vâlcea, eşti chinetoterapeut şi eşti singură trimite-mi sms sau beep.

Dragostea curata. Nascuta din sentimente adanci.

Tanar intelectual, 28 ani, nefumator, stare materiala si profesionala buna, doresc cunostinta cu tanara intelectuala manierata, ambitioasa, nefumatoare, 21 - 35 ani, cu bune cunostinte de informatica si limbi straine in vederea casatoriei, intemeierii unei familii trainice. Femeile usoare rog sa nu ma contacteze !

MATUR, solid, calm numai pentru matură, sâni imenşi, max 50

Si dragostea jucausa. Ce crezi ca ascund aici in causul palmei mele? Sa fie sufletul meu? Sa fie alunele mele??

AM tras la sorţii si sorţii au căzut pe tine, tânăr 24 aştept sms veveriţelor


Si cand terminam cu toate astea, cand luam o pauza putem sa tot scriem despre dragoste. Sa ne luam peste picior, sa facem misto de altii si apoi sa o luam de la capat.

+ 2 colectii de stereotipuri pretioase:
Serban Foarta - Orhidei si idei / de Valentine's Day &
Roland Barthes - Fragmente dintr-un discurs de indragostit

Lasati-va anunturile matrimoniale aici, voi ce inca mai aveti vreo speranta!

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 4:57 PM   14 comments
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory