all the small things
 
Saturday, March 29, 2008
Stereotyping looks
Show the labels: Mister Wangs, Roffas, Naturals, Showpieces, Sleeves, Charitas, Casual Queers, Preppies, Bonitas, Juffers they're all there. Here, actually.

Mai multe despre proiectul Exactitudes conceput de Ari Versluis & Ellie Uytennbroek in acest articol din The Independent.
posted by Diana Adela Martin @ 9:26 PM   1 comments
Wednesday, March 26, 2008
Post scris in 2 minute
Fac lucrurile din ce in ce mai repede. Si asta pentru ca imi ia atat de mult timp pana ajung sa le fac. Pentru a nu intarzia la o intalnire azi am mancat in 10 minute un snitel pe care l-am asteptat 40. Coafeza m-a tuns in 30 minute dupa ce am asteptat vreo 55, iar un meci pe care l-am asteptat de vreo jumatate de an se termina in 75 de minute.

Problema: daca lucrarea de licenta imi ia 3 luni pentru a o scrie atunci cate minute ii va lua coordonatorului pentru a o citi?
posted by Diana Adela Martin @ 12:01 AM   18 comments
Monday, March 24, 2008
Cazul Brancusi - tot ce vreti sa stiti despre
In seara aceasta si numai in seara aceasta se va pune pe tapet cazul senzational al lui Constantin Brancusi. Dupa ce presa a vuit toata saptamana si a lansat tot soiul de speculatii pe marginea retrogradarii lui Brancusi din topul Saatchi avem acum probe care aduc o lumina noua asupra cazului.

Zilele trecute reporterii revistei C1A0 l-au surprins pe Brancusi intr-o cafenea alaturi de Van Gogh in timp ce incerca "negocierea unei tranzactii". 100 euro votul, 5 voturi la pret de 3 a fost auzit spunand de o chelnerita ce tocmai le aducea cafeaua. Stiti, domnul care statea cu el la masa era cam surd si se tot apleca inspre el sa ii strige a mai spus fatuca.

Invitat la OTV Constantin Brancusi declara Am invatat de la cel mai bun si isi indreapta aratatorul inspre posterul unui impresar de fotbal. Ahh ca nu-i vorba de specula cu bilete la cinema, asta e problema? Dar mai conteaza, doar miza e tot arta a continuat acesta rafuiala cu reporterul.

SMS-uri:
  • Dar domnule, va credeam un om de cultura. Ce v-a venit sa va golaniti in halul asta? Ce v-a venit domnule sa va murdariti mainile cu care sculptati cu noroiul fotbalului? Dezgustat, Dorin din Dorohoi.
  • Vedeti unde se ajunge? Ce pretentii sa avem de la artistii nostri cand acestia mor de foame si de frig? Aveti idee care este salariul unui artist? Si v-am avertizat doar ca aici se va ajunge! Elena N profesoara, artista si academiciana
  • Tot ce vreau sa spun e ca nu-i corect fata de noi oamenii cinstiti astia care l-am votat sa profite de bunavointa noastra si nici macar sa nu ne multumeasca public darmite sa ne dea si noua acolo un procent e ca si cand ne-ar terfeli mandria de ROMAN e ca si cand ar batjocori insasi romanitatea 5 % macar zic si io. Anonim 009537568
  • Remarca domnului Dorin imi pare a sugera existenta unei dihotomii intre fotbal si cultura. Afirmatie cu care nu sunt deloc de acord. "Fotbalul este un act de cultura in aceeasi masura ca si un spectacol de opera", domnule Dorin. Plus ca acesta "genereaza o cantitate de energie intelectuala impresionanta" dupa cum am scris chiar azi intr-un articol din The Guardian. Germaine Greer.

Labels: , ,

posted by Diana Adela Martin @ 10:04 PM   6 comments
Sunday, March 23, 2008
Playlist de duminica
1. Simone White - The Beep Beep Song

2. Julie Delphy - A Waltz For A Night
3. Liszt - La Campanella (interpret Yundi Li)
4. Vincent Delerm - Natation Synchronisee
5. Muzykoterapia - Winobranie

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 1:23 PM   7 comments
Saturday, March 22, 2008
TOP SECRET

Cand vine vorba de doctori sunt mereu EXTREM de cuminte. O fata linistita si la locul ei. Colaborez, explic, arat cu degetul spre zona dureroasa mai la stanga, da, aceea... exact. Dar adevarul gol golut este ca totul nu-i decat un rol pe care il joc. Si asta de teama ca nu cumva doctorul sa ma parasca. Cui? Farmacistei. Iar o data ce farmacista imi afla acriturile, neobrazarile si rautatile tare mi-e ca va da vestea mai departe. Si voi ajunge astfel sa-mi transform dosarul medical in cazier.

Si am DOVEZI care sa-mi sustina afirmatiile. Cum ar fi RETETELE. Intelege careva ce scrie DE FAPT intr-o reteta? Doctorul scrie ceva ilizibil pe o hartiuta, tu o iei dupa care te duci linistit la farmacie si i-o inmanezi farmacistei. Ea se uita putin la reteta, apoi la tine pe sub ochelari, apoi din nou la reteta si suspina cu convingere Ahaaa. Ce naiba vrea sa insemne asta, Ahaaa ce?


Neobrazata asta din fata ta mi-a spus salut cand a intrat in cabinet. Plus ca mi-a trantit si una peste palma cand i-am bagat mana in chiloti. O fetita rasfatata care imi vorbeste de la egal la egal. Mie, un doctor!!! Las-o sa creada ca are o banala indigestie cand de fapt e vorba de apendicita.


Se uita lung la mine, isi scoate ochelarii si suspina Ahaaa. Isi pune ochelarii la loc si se stramba putin. Mda, pai sa vedem

Cred ca asta a fost si motivul pentru care de la acea consultatie zambesc. Doctorului care mi-a spus ar putea fi peritonita. Stii…se poate muri din asta. Dar nu as putea sa-ti zic cu siguranta daca ai sau nu. Doctorului chirurg de garda care ma asigura ca desi mi-e rau ar fi mai sigur sa nu-mi ia tensiunea. Ca sa evitam erorile de diagnostic. Vezi tu, eu nu ma pricep la citit tensiunea. Ca la o gluma buna.

DECI: Eu cred ca farmacistele sunt de fapt secretarele unei organizatii. Citesc tot felul de retete si mai apoi consemneaza tot ce-i scris in ele. Pentru a tine evidenta celor care nu dau plicuri, celor care nu spun sarutmana dom’ doctor, sa traiesti! Mai pe sleau, celor care au un comportament subversiv. Da, asta-i termenul potrivit, SUBVERSIV! Totul este insa o operatiune TOP SECRET asa ca ar fi intelept sa nu facem tam-tam de toata tarasenia asta.

De nu-i asa cum spun si-i altfel, cum se face ca nu-s retetele lizibile? Hmmm… ce au de ascuns? ;)

posted by Diana Adela Martin @ 1:15 AM   13 comments
Thursday, March 20, 2008
72 minute 50 secunde
un meci avortat
posted by Diana Adela Martin @ 10:22 PM   4 comments
Nedumerire
Eu nu am inteles niciodata intrebarea Ce carti ai lua cu tine pe o insula pustie? Mi se pare incompleta - de ce doar carti, nu si ziare? Pentru ca daca este sa lipseasca ceva pe o insula pustie acelea sunt stirile de orice fel.

Nu se intampla nimic pe-aici. Ia sa vad ce-a mai fost nou imi spun in timp ce stau la umbra unui palmier.

Eu daca as pleca pe o insula pustie mi-as lua sub brat un teanc mare de ziare.

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 10:47 AM   12 comments
Sunday, March 16, 2008
A waste of wishes
[niste ganduri pornind de la stirea aceasta]

Cand aveam 5 ani imi doream ca Ion Iliescu sa fie presedintele Romaniei si cand voi avea 18. Eram preocupata de politica. Stateam seara in bucatarie langa bunicul si citeam ziarele. Sedeam tacuti si din cand in cand oftam grav sau dadeam din cap in semn de intelegere. Da domne, e de rau. Aha, pai sa stii ca e ne spuneam printr-o miscare nervoasa a barbiei. Simpatizam cu Ion Ratiu, cu Radu Campeanu insa nu cu Iliescu. E de rau, clar!

Cand am invatat sa scriu mi-am dus activitatea politica la un alt nivel. Am inceput sa militez. Scriam poeme intr-o zi oamenii s-au adunat si-au strigat/ JOS ILIESCU JOS ILIESCU/ Si a nimerit/ JOS si povesti de luare aminte in care treceam note de subsol: Iliescu = baubau, zmeu, ala rau. Asa gandeam eu, ca intr-o zi o sa ma fac eu mare si o sa salvez Romania de Iliescu. Da Doamne sa mai fie presedinte si cand voi avea optispe ani imi spuneam in gand. Ca sa il pot asasina, nu de alta. Caci nu ai voie sa omori pe nimeni pana nu faci optispe, asa-i? gandeam.

*

La 9 ani mi-am dorit ca atunci cand voi avea 18 Bogdan Stelea sa divorteze. Ca sa ma pot marita cu el. E barbatul perfect si nicicand nu voi gasi un altul ca el credeam eu. Am continuat sa cred asta si dupa golurile luate in meciul cu Elvetia si dupa Euro 96. Ahh e barbatul perfect asa il vedeam eu la unspe ani numai ca e insurat. Las' ca poate cand voi face optispe nu va mai fi.

*

Tocmai ce am citit stirea din Cancan si inima mea nu a sarit nici o bataie. Nici macar una. Simt doar o urma de regret la gandul ca am intrat in rezerva de dorinte si am irosit-o total aiurea. Daca [Doamne fereste!] intr-o buna zi cand imi voi pune o dorinta eterna, voi primi mesajul ca am ramas fara fonduri?

Am luat hotararea ferma ca de-acum gata cu copilariile astea, nu mai imi pun nici o dorinta. Nici macar una. Faca Basescu ce-o vrea, pe mine nu ma intereseaza defel. Eu incep sa imi refac rezerva si asta chiar de azi.

[DISCLAIMER: nu exista nici o legatura, de nici un fel, intre postul de mai sus si postul acesta]
posted by Diana Adela Martin @ 9:21 PM   13 comments
Monday, March 10, 2008
First love, last love, only love, some love
The Maccabees - First Love


Fiul se baga in pat alaturi de tatal sau. Isi lipeste pieptul de spatele lui si il ia in brate. Stau asa cateva in momente in deplina tacere. Doi barbati stingheriti. E firesc sa fie asa, anumite gesturi de afectiune nu vin prea usor. Il strange cu putere in brate. -Te simti singur? Tatal da din cap. E prima noapte cand doarme singur. Fara EA. E prima noapte de la moartea sotiei lui. Iar fiul lui il tine strans in brate si face sex cu el. Sex tandru si molcolm. Ca o mare dovada de iubire.

- My God, my God, Storey. Who is ever gonna hold me closely again?
- You're a rich man. I could think of hundreds.
- Who is gonna hold me and love me... for me? For my body as it is now? For me as I am now, like she did?
- You've got too many clothes on.
- I've never slept naked. I didn't know you could do this.
- You can do anything. Besides, you're my father. And you're very, very, very unhappy. Lift your arm and lie on your back. Be patient. Grieve properly. Remember, I'm your nearest relative. And besides we couldn’t make babies even if we tried.

Mie acesta mi se pare unul dintre cele mai sentimentale filme pe care le-am vazut. Tragic si duios si de o senzualitate ravasitoare. Iar partida de sex de mai sus, cea mai frumoasa dovada de iubire.

[Peter Greenaway - 8 1/2 Women]

+ o melodie care imi place: Maccabees - First Love.

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 12:10 AM   7 comments
Friday, March 07, 2008
Offside!

E o reclama la o emisiune de fotbal difuzata de Kanal D care ma scoate din sarite. Cred ca o stiti, e cea cu un Ion Craciunescu care isi raceste gura de pomana tot incercand sa-i explice unei gagici care e treaba cu offside-ul. Insa metoda sa pedagogica e total lipsita de empatie: el tot o da una si buna cu fotbalul. Offside deci:

Sa exersam urmatoarea schema. Esti intr-un magazin cu o prietena. La cabina de proba coada mare. Prietena ta se asaza la rand in timp ce tu te fatai printre rafturi si cauti haine pe care sa le probezi. Ajunsa inapoi la cabine gasesti in spatele prietenei tale fix alte 3 gagici. Dar ce sa vezi, nu ai rabdare sa astepti la rand asa ca iei hainele si le arunci taman in dreptul amicei, pentru ca mai apoi sa mergi repede langa ea. Pai se poate asa ceva? Noroc cu vanzatoarea care apare, iti recupereaza hainele si te trimite inapoi in rand.

Asta a fost un offside clar dar sunt si situatii mai greu de interpretat, ca atunci cand tipele se aduna buluc la cabina de proba spargand sirul indian. In astfel de cazuri este necesara vizionarea fazei filmate cu camera de supraveghere ba chiar reluarea ei + vizionarea declaratiei vreunei femei de serviciu care se afla si ea pe-acolo, maica.

Sunt si situatii care comporta un grad ridicat de risc. Astfel, in primele zile de reduceri este posibil ca gagicile adverse sa nu mai astepte aparitia vanzatoarei pentru a rezolva conflictul si sa se repeada asupra voastra in meleu atacand cu unghiile la fata sau tragand de par. Cele mai nervoase te pot pricopsi chiar si cu o Catea! Fa pasi sau te plesnesc de nu te vezi. In acest caz se recomanda sa eviti orice raspuns la provocari.

Offside, ai vazut?

Labels:

posted by Diana Adela Martin @ 12:05 AM   16 comments
Tuesday, March 04, 2008
out Offf paper
De fiecare data cand vreau sa scot ceva la imprimanta trebuie sa stau acolo langa ea, tinand de mana hartia in suport ca pe un pacient. Eu nu am decat suficienta hartie, ceea ce mereu se dovedeste a fi prea putin. Pe un ton total nesatisfacut mi se atrage atentia PUT MORE PAPER IN dar eu ntzz, uite ca n-am chef. Ntzz imi raspunde la randul ei si trebuie sa tot apas butoane de eroare, stand chircita in picioare acolo langa ea pana ma plictisesc. Cei care trec prin dreptul geamului meu pot observa cum scap foile din mana si cum ma indepartez usor.

Uneori nu sunt dispusa sa imi dau silinta. Uneori vreau ca lucrurile sa mearga cat se poate de usor. Uneori prefer sa renunt - se lamenteaza ea. Pe aceasta faptura putin egoista si comoda pur si simplu o epuizeaza fiintele si fiintarile (;) n.m.) care vor de la ea mai mult decat au nevoie.
posted by Diana Adela Martin @ 12:17 PM   11 comments
About Me

  • HOMEPAGE
  • d See my complete profile

      Subscribe in a reader

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Previous Post
    Archives
    Links
    Powered by

    Free Blogger Templates

    BLOGGER

    Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory